I am gonna swing from the chandelier, from the chandelier
I am gonna live like tomorrow doesn t exist, like it doesn t exist
I am gonna fly like a bird through the night, feel my tears as they dry
I am gonna swing from the chandelier

Era trecut de miezul nopții de mult timp și străzile părea pustii. Numai o siluetă întunecată se zărea din depărtare. Curând și liniștea aceea păgână dispăru odată cu sunetul strident de tocuri. Katherine își făcuse un obicei din a ieșii noaptea să se plimbe, chiar dacă nu mai era mult până începea facultatea. Avea o grămadă de mesaje și de la Leloush și de la Viktor, dar își ignora frații pentru că nu avea dispoziția necesară să le suporte nemulțumirile, căci parcă mereu aveau ceva de care să nu fie mulțumiți.
Își trecu o mână prin bucle leneșă, oprindu-se din mers. Fără să-i pese că se va murdării își scoase pantofii, căci nu mai suporta durerea de la bătături. Se trântii pe o bancă și aprinse o bancă, privind undeva în gol.

Era o noapte linistita. Merita si el, macar o noapte de genul, pentru ca viata lui era un adevarat haos. Nu stia pe unde, ce si de ce. Era foarte ciudat, cum tot timpul gasea ceva, sau pe cineva de care trebuia sa se ocupe. Si acum, in mod normal trebuia sa fie dupa o tanara, dar se asigurase ca nu pleaca nici unde[ bineinteles grsind] si isi luase restul noptii libere.
Cu mainile in buzunarele blugilor, se indrepta aiurea. Nu mergea spre o anume destinatie. Mergea mai mult, acolo unde vedea cu ochii. Nu conta mai departe restul, cat timp se mai putea relaxa si el. Macar odata sau de doua ori pe luna, merita atat rasfat.

Se pierdu printre rotocoalele de fum ce le elibera printre buzele ei subțire, acum pronunțate datorită rujului sângeriu. Scruma pe jos cum nu era niciun coș, cel puțin nu unul aproape de ea, iar dânsa era prea comodă să se deranjeze să caute unul.
Și cu toate că putea oricând să treacă cineva pe acolo își sumetecă blugii și începu să-și maseze puțin picioarele, căci în unele locuri o durea îngrozitor.
- Who said the women love heels ?! I hate them ,hate them for real, bolborosea ea, fără să știe că cineva era în apropiere.

Credea ca seara lui, ar putea fi una linistita. Comoda, chiar. Dar se cam inselase. Aproape ca se albise la fata, cand o vazuse acolo. Nu putea intelege cum dracu iesise asa repede? Dar in scurt timp primise mesajele de la fratii ei ca a disparut si ofta. Le spus pe scurt ca e cu el si ca o va duce acasa, sa nu il mai streseze acum.
-Nimeni nu te obliga sa le porti. De ce le-ai luat de la bun inceput? se baga si el in seama.
Eh, ca ea nu il cunostea, era doar detalii pentru brunet. Nu prea era important oricum, cine este.

Tresării destul de puternic, cum nu se aștepta să mai fie cineva acolo înafară de dânsa, cel puțin nu la ora aia și nu într-un cartier așa de mărginaș.
- Niște adidași nu s-ar fi potrivit cu restul ținutei, ridică ea din umeri, întorcându-și ochii hipnotizanți la el, dând de ai săi, care erau atât de albaștrii și pătrunzători. În plus, îmi place să fiu înaltă, continuase, mutându-și iar privirea la încălțările așezate lângă ea, care aveau niște tocuri destul de mari.

Schita doar un mic zambet. Se apropie de ea, luand-o cu grija in brate asezand-o mai apoi cu picioarele pe banca. Isi tinea palmele pe talia ei, privind-o de " jos " .
-Vezi, acum esti inalta. Si nu ai nevoie de alea. ii spuse, aratand cu capul spre tocurile ce zaceau langa ei acum.
Isi auzi telefonul sunand din nou, semn ca primise un mesaj, dar nu se mai sinchisi sa il verifice. Deja stia cine putea fi, si chiar nu avea chef sa dea detalii la acea ora.
-Nu ar trebui sa fii singura la ora asta aici....poti da de orice violator, psihopat. ii spuse dand din umeri.

- Nu pot umbla cu o bancă sub picioare tot timpul, știi asta, nu ? aproape o bufni râsul , dar până la urmă se puse cu fundul pe spătarul băncii, ca să rămână mai înaltă decât el, căci așa sigur el era cel mai înalt.
- Dacă psihopata sunt defapt eu ? îl întrebă, fluturându-și genele. Sigur..asta nu era departe de adevăr din cauza dublei personalității sale de care nu trebuia să știe nimeni.

-Poate suntem amandoi. continua el, dand din umeri.
O privi calm, cu o tenta totusi misterioasa. Nu o intelegea, dar nici nu se mai chinuia sa o faca.
-Nu ai fost invatata ca nu e bine sa vorbesti cu strainii? Mai ales cu barbati in toiul noptii intr-un parc? intreba amuzat, in timp ce isi scoase pachetul de tigari.
Isi duse tigara la buze, intr-un mod lenes aprinzand-o mai apoi, dar Damon nu isi luase deloc privirea de la ea.

- Am fost învățată mai multe decât crezi. Dar eu nu respect regulile, eu le încalc...sau le stabilesc, murmură amuzată, căci jocurile erau domeniul ei. Nu era însă bine să te implici în ele, într-un fel sau altul dădea ea lucrurile peste cap astfel încât totul să se termine în favoarea ei și nu în a ta.
Își prinse o buclă pe deget și o rotii, fredonând versurile din Going to hell, vocea ei semănând surprinzător de bine cu a lui Taylor.

-Da? isi ridica o spranceana.
Un zambet destul de diabolic ii apruse pe buze acum, si se puse mai aproape de ea, aplecandu-se spre aceasta acum,avand tigara in mana dreapta.
-Si nu iti e deloc frica, ca as putea sa te rapesc? Violez? Omor si asa mai departe? tonul lui era destul de misterios, usor rece si chiar stia cum sa iti dea fiori reci in intregul corp. 
Sa te faca sa iti doresti sa nu il mai vezi si a doua oara.

Katherine îi susținu privirea, ridicând la rândul ei o sprânceană. Bufnise într-un râs scurt, dar plăcut, melodic. Era o persoană complicată, iar prezența ei mereu năștea intrigi.
- Um... răpire ? Nu cred, aș merge de bună voie. Viol .. cu atât mai puțin la cum arăți. În plus sunt prea frumoasă să mă omori, spuse „modestă”, căci mereu avusese cea mai bună părere despre ea. Îi fură țigara din mână și după ce trase suflă fumul spre buzele lui.

-Fie, na nu viol. Sex surpriza, suna mai frumos. spuse ironic. Nu e bine sa te joci cu un psihopat, e in stare de orice. Si cine stie, poate asta e scopul lui in viata. Sa omoare fetele frumoase pe care le intalneste in parcuri. continua pe acelasi ton misterios.
Nu comenta cand ii luase tigara, doar continua sa o priveasca cu acei ochi mult prea albastrii ai sai si isi linse subtil buzele.
-Si, cu cine am onoarea? intreba.

- Katherine Pierce, viitoarea ta soție, îi zise la mișto, zâmbi finuț în colțul gurii, acesta fiind pseudonimul ei, căci nu îi plăcea să spună la toată lumea că defapt era rusoaică. În plus unii îi mai ziceau și Astrid, dar asta de aici era altă poveste.
- Ești cu totul încântat, știu, bătu ea din nou din gene, luându-și o mutră inocentă.

-Viitoare sotie? Nu stiam ca ma casatoresc. Si cand e data? intreba, parand destul de serios, dar doar ii facea jocul.
Isi linse buzele cand o auzi si schita un mic zambet.
-Se poate spune si asa, dar vom vedea. Depinde cum merge seara asta. continua, dand din umeri si ii prinse usor nasul fiind amuzat logic, doar era vorba de el.

- Nu știu, încă mă gândesc... peste 4-5 ani în orice caz, să fiu cu facultatea terminată... făcu pe gânditoarea, ca și cum într-adevăr se gândea foarte serios la asta. Printre multe talente ale sale Katherine era cu siguranță și o bună actriță , deși nu lucra în această branșă.
- Let s have a walk, stranger... murmură apoi ridicându-se în picioare, chiar dacă era desculță. El nu-și spusese numele, așa că nu știam cum altfel să i se adreseze.

O oprise inainte sa coboare si se intoarse cu spatele la ea, privind-o cu coada ochiului.
-Hopa sus. Nu vrem sa te ranesti nu?Vezi, poti sa spui ca voi fi un sot model. surase acesta.
Astepta ca aceasta sa se cocoate in spatele lui, ca sa poata sa inceapa sa mearga, fara un drum anume bineinteles.

Kath mării ochii, căci nu se aștepta să vrea să o care. Nu se opuse însă, urcându-se în spatele lui și abandonându-și pantofii pe banca aceea, oricum avea o grămadă la cât era familia ei de bogată.
- Asta e răpirea acum defapt, nu ? întrebă și râse, curioasă de unde o duce, căci până la urmă nu stabiliseră niciun fel de locație.

-Vezi, ai un rapitor manierat. spuse amuzat si zambi usor.
Continua sa mearga aiurea, tinand-o bine de picioare, ca nu cumva sa o scape sau ceva.
-Unde ai vrea sa mergem? intreba curios, in timp ce inainta lejer. 
Norocul lui ca era usoara.

- Un lucru rarisim pe care îl voi aprecia, murmură și-l sărută de câteva ori în spatele urechii, gâdilându-l cu respirația ei fierbinte.
Se uită apoi în jur, dar nu avea nicio idee unde să meargă.
- Fă-mi o surpriză, îl provocă ea, fiind destul de sigură că-i va veni lui o idee, ceva, până la urmă el era băiatul.

Incepuse sa rada cand o auzi, dar marai scurt. Ii placea sa fie sarutat asa, mai ales cand era si o fata frumoasa, dar el, trebuia sa aiba grija de ea nu sa se gandeasca cum sa o bate in patul lui. Isi musca buza si merse aiurea, fara o directie anume.
-Ok, ii spuse ganditor.

- Vrrrrrrruum, făcu Katherine precum un copil care se place că merge cu mașină,apoi o bufni râsul, având genul acela de râset delicat, care te atrăgea.
Își linse buzele și se uită în jur, nerecunoscând exact lucrurile la cât merseseră.
- I was made for loving you, babe, you are made for loving me, fredonă ea din nou, bine dispusă.

Il amuza starea ei, nu stia exact de ce, dar nici nu isi batea capul cu asta. Ajunsera la o cascada, undeva pe o carare pe care foarte putini o stiau, dar pentru el , acel loc i se parea magic, linistitor chiar. 
-Nu multa lume, stie de locul asta. ii spuse dand usor din umeri si schita un mic zambet, lasand-o pe stanca mai apoi.

- Asta era menită să mă facă să mă simt specială ? Căci a funcționat, zâmbi ea și se uită lung la peisaj, având un zâmbet superb pe buzele rozalii.
Brusc fu iar în picioare, mergând spre apă. Își scoase topul și blugii și-i lăsă pe una din stânci, ducându-se apoi sub cascada și ridicându-și mâinile în aer. Katherine era destul de nebună și libertină să facă lucruri de genul.
- Nu vii ? se uită apoi după băiat.

Inghiti in sec cand realizase ce dorea  sa faca. O privi cum se dezbraca, ca mai apoi sa isi dea si el tricoul jos, scotand telefonul, tigarile si tot ce mai avea de valoare in buzunare. Le puse pe stanca si merse dupa ea la cascada oftand incet.
-Ar fi o nesimtire sa te las singura. ii spuse.

-  Nu e așa? surâse, dându-și părul de pe față pe spate, simțind cum treptat începe să dârdâie căci până la urmă apa aia era rece și fiind noapte mai și bătea vântul.
- Poate că n-a fost cea mai strălucită idee a mea, mormăi și se lipii de el, strângându-l în brațe în încercarea ei ridicolă de a se încălzi, fără să se gândească acum cumva că îl va încălzi pe el în alt fel.