Noaptea, undeva trecut poate chiar de 2, daca nu de 3. Lydia era desculta, poate pentru ca aproape isi distrusese de tot pantofii si prefera sa mearga cu ei in mana. Fusese la o petrecere nebuna si acum o luase aiurea prin DS, incercand sa scurteze drumul catre casa. Era imbracata intr-un maieu, tatuajele ei de-a lungul bratelor fiind toate la vedere, si o pereche de blugi scurti. Inca vedea in ceata , aproape dublu, efectul drogurilor nu disparusera complet si starea aceea ciudata de euforie nu disparea. Parca auzea si acum muzica de la petrecere - badabimbubabadabimbumbam si ritmurile de la bataile inimii erau in ton cu muzica asa ca la un moment dat incepu pur si simplu sa danseze, razand.

Desi era o ora tarzie in care numai persoanele betive si masculii in cautare de fetite se mai gaseau pe strazi, Dan era si el in rand cu ei, plimbandu-se. Bause cateva pahare de alcool insa nici macar nu simtise. Era demon, era satul si nu avea ce sa faca in casa. Era logic de ce era afara, nu?

ooc: sooory pentru intarziere :d

În mersul ei amețitor nici nu mai realiza cum păsea, iar cum totul în jur pentru ea era ca o păclă de ceață nici nu mai vedea bine persoanele care treceau pe lângă ea, reușind la un moment dat să se lovească umăr în umăr cu cineva, impactul făcând-o să se clatine, dar spre norocul ei nu căzu. Își frecă puțin capul și îl privi pe tânăr, încercând să-și dea seama care dintre cele 3 exemplare e cel real.
- Mă scuzi... reuși să băguie, deși simțea că i se împleticește limba în gură și nu e în stare să lege nici 2 vorbe.

ooc: nu îi bai

Se uita atent la fata beata care daduse peste el. Parea destul de draguta si putin nevinovata asa beata.
- Esti okey? sopti usor stiind ca betii aureau cam ca ' vampirii ' .Cred ca ai nevoie de putin ajutor caci misiunea de cam depaseste.

Lydia își încrucișă brațele la piept, privindu-l „serioasă” sau cel puțin așa încerca, dar defapt ea se străduia să își dea seama care din cele 3 exemplare este cel adevărat.
- Și... tu ai putea să îmi oferi ajutorul de care am nevoie? îl întrebă curioasă.
Pe buzele ei sângerii dansă imediat un zâmbet malițios și făcu un pas, venind mai aproape de el.

- Evident ca as putea ... ! un ranjet ademenitor ii aparuse pe chipul perfect creat de catre demonul si stapanul in sine al iadului. Nu putea recunoaste in momentul de fata ca avea ca plan sa ii fure sufletul si sa se hraneasca caci era satul insa dorea sa vada daca fata avea ratiune sau demnitate si sa afle pana unde merge intimitatea ei. Daca are, asa ceva, bineinteles.

De la Lydia nu știai niciodată la ce să te aștepți. De multe ori părea pur și simplu plastică și plină de complexe de superioritate, dar asta era doar masca pe care o afișa ca să scape de vulnerabilitatea pe care nu dorea să o caracterizeze. Și-ar fi dorit să poată controla mai bine puterile pe care le are, însă de cele mai multe ori nu o ajutau deloc pe ea, ci decât pe cei din jur... însă tot de cele mai multe ori funcționau prea târziu.
- Cred că trebuie să-mi demonstrezi asta, pentru că nu o să te cred pe cuvânt, zise simplu, dând o șuviță din părul ei roșu ca focul pe după ureche.