-Ok. Uite, te cunosc si stiu ca mergi tot timpul pe partea materiala, dar fiica ta mai mult ca sigur nu este asa, din moment ce te-a respins. Si pentru un copil este greu sa inteleaga de ce tatal ei nu a vazut-o pana atunci. Stii ca nu ma bag in viata ta, fara acordul tau, dar sfatul meu este urmatorul : explica-i ce s-a intamplat intre tine si mama ei, ca ea nu te-a anuntat ca ai o fiica si toate cele. spuse serioasa Anna.
Se dadu jos de pe birou, oprindu-l si isi puse degetele pe obrazul lui.
-Inca nu e prea tarziu sa fii langa ea. Orice fata are nevoie de tatal ei, mai ales ca vine vremea cand baietii roiesc in jurul ei.

Beckah, ei bine...incepea sa se simta ca la nebuni, observand cum trageau unul de altul.
-Pot, va rog sa raman singura? Macar, pana vine Dan acasa? intreba.
Ii era uneori greu sa ii spuna ,, tata " , mai ales, ca pentru ea nu prea fusese.

Dan marait la auzul cuvantului "baieti". Nu credea ca avea sa simta vrodata aceasta senzatie, dar la naiba daca ii comvenea sa auda acel subiect.
Insa, trebuia sa recunoasca ca, Anna avea ca de fiecare data dreptate. Si ura sa recunoasca in fata ei! Asa ca imediat ce fata pleca, Dan isi elibera intreaga agenda si tot ce avea planificat, mergand acasa unde ii gasi, ca de fiecare data pe Mark si pe Miranda certandu-se pe scari.
- As prefera sa nu va mai certati de acum incolo pe oriunde, mormai acesta urcand scarile.

Cand in sfarsit ramase singura, iesi pe micutul balcon cu un caiet in mana si incepuse sa deseneze. Deobicei facea asta. Desena tot ce isi amintea de cand era mica, tot ce vazuse si culmea, acum il desena pe Dan. Se vedea ca avea un talent extraordinar in aceasta arta, dar pentru ea era doar un hobby.

Anna, ii promise ca va trece a doua zi pe la Dan, sa ii cunoasca fiica si eventual sa il ajute cu aceasta, stiind ca avusese dreptate si nu avea nevoie de confirmarea lui.

Dupa ce se schimba in ceva mai lejer si nu atat de formal cum erau hainele de birou, Dan merse la usa fetei sale, batand usor si ciulind urechile sperand ca nu dormea, altfel ar fi trezit-o si nu dorea sa strice si mai rau relatia de cat este deja.

-Intra. se auzi vocea acesteia din balcon.
Statea pe gresia rece, cu caietul in mana, concentrandu-se pe ceea ce desena. Nu stia de ce, era atat de concentrata, dar acum nu avea incotro si plus ca acel desen, dorea parca sa fie perfect.

Iesi pe balcon dupa ce realiza ca fata nu se afla in camera, observand-o stand pe jos si .. desenand? Chiar nu stia ca are talent. Bine, nu stia prea multe, doar ce aflase avocatul. Firar el sa fie de John, de ce a omis acest detaliu?
- Buna ... o saluta acesta nedorind totusi sa ii strice concentrarea. Te-ai acomodat cu casa?

Isi ridica privirea spre el si schita un micut zambet.
-Inca nu...e mult de, sa zicem digerat si bucatareasa ta ma sperie. surase aceasta.
Bine, intrarea care si-o facuse era logic sa o bage pe Beckah in boala.
-Dar, am totusi o intrebare. De ce atat de mult lux?

Dan se aseza pe podeau langa fata privind catre ea putin nedumerit. Se referea ca de ce are bani? Oare chiar nu auzise niciodata de numele lui la televizor si pe net? Asta il soca putin insa se abtinu si isi ascunse mirarea.
- Pai ... castig mult si nu am pe ce sa cheltui. Nu prea plec in vacante.

-De ce nu? Ai putea face o gramada de lucruri cu banii pe care ii ai, in loc sa ii folosesti sa ai un covor rosu la usa de la intrare. spuse dand usor din umeri.
Lasase caietul jos, privind inainte. Nu ii pasa atat de mult, daca vedea desenul sau nu. 
Isi stranse genunchii la piept.
-Imi e dor de mama..sopti aceasta pe un ton trist, stergand acele cateva lacrimi.

- Daca te referi la donatii, fac si asta, raspunse Dan incercand sa se apere pentru ca, din acest moment, orice replica spusa de Beckah , Dan o vedea ca pe ceva ce l-ar costa propriul copil.
Tresari insa de schimbarea ei brusc. La naiba, si ce facea acum? Simti nevoia sa o imbratiseze, si pana la urma, asta si facu. O imbratisa si o trase la pieptul sau protector incepand sa ii mangaie parul.
- Oricat nu ai crede, si mie.

-De ce v-ati despartit? sopti aceasta, ramanand asa in bratele lui.
Se simtea protejata, se vedea ca oricat il respingea Beckah, tot avea nevoie de el. Era, pana la urma tatal ei fie ca ii convenea sau nu si acum era si singura ruda in viata, ce putea sa aibe grija de ea.

Expira putin incordat incercand sa adune informatiile si sa proceseze cuvintele pe care ar trebui sa le spluna.
- Eram ... incepu acesta dorind sa ii povestea tot dar pe scurt, insa sa fie al naibi daca reusi caci vocea Mirandei il opri, tipandu-i in timpare.
- Domnule Cerow, domnisoara, cina este gata.
- Haide ... o indemna acesta oferindu-i o ultima imbratisare mai apasata. O sa te obijnuiesti cu Miranda. Daca nu ii oferi atentie nu te mai baga in seama.

Chicoti incet, dar cand cobori cu Dan, observa o femeie blonda ce ii astepta. Ii zambi brunetei.
-Tu trebuie sa fii, fiica lui Dan. spuse femeia. Sunt Anna, o prietena veche de a tatalui tau. se prezenta aceasta zambind.
Spre surprinderea Annei, bruneta reactionase chiar bine.
-Rebeckah, pe scurt Beckah. se prezenta aceasta. Ramenti la cina? intreba curioasa.
-Te rog, Beckah tutuieste-ma, nu vreau sa ma simt batrana. Sigur, daca tatal tau crede ca este in regula.

Dan se albi complet la fata cand o vazu pe Anna. La naiba, sa fie! Chiar din prima seara? Dorea sa se obijnuiasca mai intai cu fata lui, apoi sa poata veni ea.
- Anna, ce surpriza ... neasteptata. Ca deobicei, mereu pllina de surprize ... mormai catre ea insa accepta foarte formal si dragut cat sa nu strice faptul ca Beckah nu reactionase inca urat.

Anna incepuse sa rada cand il auzi pe Dan.
-Normal, deaia ti-a fost dor de mine. surase femeia.
O luase pe Beckah usor de mana, mergand cu ea la masa, fiind parca ca la ea acasa.
-Si de unde va cunoasteti, tu si tata? intreba bruneta curioasa.
-Ei, asta este o poveste amuzanata. Tatal tau nu a fost mereu asa de succes precum este acum si...snob. spuse amuzata.
Beckah incepuse sa rada si ii zambi usor lui Dan, mergand cu Anna la masa.

Dan se incrunta la auzul cuvantului "snob". Zau Anna, snob?
- Nu sunt snob! protesta acesta urmantu-le, incercand sa se apere mai ales ca, acum se afla intr-o camera cu ele si se parea ca este in minoritate exagerat de rau! Ii trebuia munitie, clar!

-Ba da, cam esti. spuse Anna razand. Deci, ne-am cunoscut pe vremea cand Dan era de varsta ta, eram in acelasi liceu si culmea toate fetele erau dupa el, dar prietenia noastra a inceput cand mi-a salvat viata. spuse Anna zambind incet. 
Mereu il considerase pe Dan eroul ei in legatura cu acea zi.
-Oh, ce frumos. Si a fost vreodata ceva mai mult intre voi? intreba curioasa. 
Anna claca. Nu stia ce sa ii spuna.
-Um, nu, dar pe atunci aveam o pasiune pentru tatal tau chiar daca acesta nu a stiut vreodata.

Hm! Buna treaba, cap de tabla! Ma faci znob in faca copilului care ma uraste, apoi ii spui ca toate fetele erau pe mine si posibil si tu! Mare ajutor mai iesti si tu, nu am ce spune.
- Anna era fata rebela pe atunci. Eram din grupuri rivale, incerca acesta sa repare replicile si sa ii arunce Anne o privire de genul "taci si sustine ca mine sau te strang de gat, femeie!".

-Minte. Ii e rusine pentru ce era atunci. ii spuse razand. Beckah, sa stii ca tatal tau este un om bun si chiar daca uneori iti vine sa il strangi de gat, te iubeste enorm si iti vrea binele. Mi-a povestit atat de multe despre tine si ii pare rau ca il respingi. Inteleg ca nu a fost langa tine, dar acum este. spuse femeia blanda si zambi incet.
Bruneta isi lasase privirea in jos.
-Mama a zis ca nu e sigura ca tu esti tatal. spuse aceasta sincera. Mi-a spus ca a avut o aventura cat timp ati fost impreuna. spuse aceasta privindu-l pe Dan.

Arunca o privire furioasa lui Anna incercand sa ii faca gura sa taca. Dorea sa il ajute nu sa ii strice relatia cu fiica lui mai rau decat era. Daca era posibil asa ceva.

Spre surprinderea Annei, Beckah se ridica de pe scaun si il imbratisa pe Dan. 
-Imi pare rau. Sopti aceasta.
Anna zambi usor si ii facu lui Dan, semn sa o imbratiseze.

Ramase destul de socat de acea miscare brusca. Sa fie imbratisat a doua oara in aceeasi zi era ceva la care nu se astepta insa trebuia sa profite si plin asa ca o trase bine pe genunchii sai tragand-o intr-o imbratisare bransa patersa si lipindu-si obrazul de parul acesteia simtind cum pentru prima oara se simtea acceptat.

-Stii sigur ca sunt fiica ta? intreba Beckah, stand cu capul pe umarul lui.
Deagaba incerca sa nege, dar avea nevoie de el. Dan, era singurul care ii mai putea fi alaturi acum.
Anna zambi si ii facu semn lui Dan sa o sune mai tarziu, lasandu-i mai apoi singuri. Aveau nevoie de acel moment, tata-fiica.

- Bine-nteles, cumpo , sopti Dan incepand sa ii mangaie spatele incercand sa o consoleze. Medicine este prea avansata ca sa mai dea gres in secolul XX.
Era adevarat, chiar era copilul sau. Avocatul lui cautase toate informatiile posibile si printre toate cele, Dan primi si structura adn-ului ei si fisa medicala.

Zambi dulce.
-Ma bucur. sopti aceasta, observand ca Anna plecase, asa ca il privi suspicioasa. Ce este intre tine si Anna? intreba curioasa, devenind parca in doua minute fiica lui cea de drept.
Zambi nevinovata, avand de gand logic sa il frece cu tot felul de intrebari.