Elena :
Incepuse sa se insereze, dar incapatanata de Elena prefera sa o ia prin padure spre casa. Era cel mai scurt drum si asa stia sigur ca nu avea sa dea de toti idiotii posibili. Imbracata intr-o pereche de blugi pe picior, un tricou negru ce ii cadea pe umar si prea iubitii ei conversi inainta cu pasi apasati, asteptand sa ajunga intr-un final la apartamentul ei.
Dar soarta se pare ca avea alte planuri pentru ea, afara incepand sa se inoreze si in scurt timp o furtuna isi facu simtita prezenta.
-La naiba... murmura aceasta oftand. 
O luase la fuga, desi era uda din cauza ploii ajungand in fata conacului parasit. Mai avea vreo douazeci de minute de mers pana acasa, asa ca prefera sa se opreasca aici. Macar stia ca nu se va intampla nimic rau si ca, totul avea sa fie bine si nu va raci, cel mai important.
Deschise cu greu usile imense, care scoasera un scartait ciudat, dar putuse macar sa intre. Era intuneric, nu vedea mai nimic iar podeaua scartaia sub picioarele ei. Se indrepta spre living-ul imens, privind in jur si mergand pe bajbaite. Daduse de niste lumanari si norocul ei ca avea bricheta la ea, reusind sa le aprinda, facand putina lumina in jurul ei.

Se aseza pe fotoliu, privind pe imensa fereastra cum ploua. Picaturile imense se loveau cu putere de fereastra imensa, iar Elena se simtea tot mai obosita. Adevarul era, ca nu mai dormise calumea de cateva zile si chiar nu i-ar fi stricat un somn lung de doua zile.
Era liniste. Doar bataile inimii ei se auzeau in intreaga incapere, tinandu-si genunchii stransi la piept si oftand incet. Ii dadea fiori reci locul acesta si tot avea impresia ca nu era singura.

Auzi o bufnitura, care ii atrase bineinteles atentia. Se ridica usor de pe canapea si luase lumanarea in mana, mergand dupa acel sunet. Deschise usor usa, privind in stanga si in dreapta. Vazu abia apoi o silueta in colt, pe podea iar primul lucru ce il putuse vedea, fusese rana. 
-Cine esti? intreba aceasta pe un ton gatuit. 
Simtea cum inima ii batea cu putere, apropiindu-se usor de el.

Se dadu un pas inapoi, frica citindui-se pe chip in acele momente simtind cum inima i-o luase razna. 
-Ce esti? sopti aceasta pe un ton mai scazut, fiind lipita de peretele opus lui. 
Frica si tot ceea ce simtea se amplificase parca, stiind si singura raspunsul, dar i se parea imposibil asa ceva.

Asemeni unui animal de prada, Dan isi aduna toate fortele, incercand sa se ridice si sa sara pe ea insa la jumatatea drumului dintre fortarea picioarelor si semi ridicarea lui in picioare, cazu la loc pe podea, rasucindu-se in stanga si in dreapta de durere. Nici macar nu putea sa puna mana pe rana ca ar fi simtit cum ii arde si mana. Trabuia sa scape de planta sau ceea ce ii ramasese in rana insa nu putea. Si nici nu stia cum.

Isi tinu respiratia pentru cateva secunde si privi mai atenta rana acestuia. Pleca din camera, intorcandu-se cu un lighean de apa, niste carpe si dezinfectant plus o penseta. 
-Lasa-ma sa te ajut. ii spuse pe un ton bland, dar cu o frica in clasa. 
Se lasa in genunchi langa el, privindu-i mai atenta rana. Stia exact ce are, dar credea ca asta era doar un mit, se pare ca era adevarat.

Ii privi si examina atent fiecare miscare. Incerca oare sa il omoare cu apa? Oare era ceva in ea care l-ar fi facut sa arda la fel cum i se intamplase si cu picioarul? Simturile sale de aparare ii iesira la inaintare. Isi arata coltii amenintator catre ea incercand sa o sperie fara sa fie nevoie sa se miste caci observa ca, cu cat se misca mai mult cu atat rana se adancea.

-Stiu ce planta e in rana ta, lasa-ma sa te ajut. O sa te simti mai bine. continua aceasta.
Inghiti in sec si nu mai astepta raspunsul lui de aceasta data, doar scoase cu penseta bucatile ce mai ramasera in rana lui, curatandui-o atent sa nu il doara prea tare. Dar ar fi trebuit sa nu mai simta asa durere acum.

Dan nu apuca sa mai protesteze pana cand infipse ea metalul in interiorul ranii, chitaind de durere atunci cand simti lemnul cum ii paraseste carnea. Si ... se simtea mai usurat. Simtea cum incet incet organismul incepea sa intre in functiune pentru a reface locul infectat si ranit. Era mult, mult mai lent, avand in vedere ca era lihnit insa, simtea cum functioneaza. Muritoarea chiar stia ce face.

Ii curata rana cu totul, lasand prosopul plin de sange in apa si il privi. 
-Te simti mai bine? intreba aceasta. 
Desi, nu se astepta la un raspuns din partea lui. Banuia ca rana se va vindeca singura, nu mai trebuia ea sa il chinuie.

Fara sa o bage in seama, vampirul se rasuci, cum putu el mai bine, pe partea cealalta. Daca o mai privea mult avea sa o omoare, prin luare de sange. Ce facea el acum era un fel de "multumesc, acum te  las in viata, deci poti sa pleci pana nu te mananc". Trebuia sa recunoasca, fara ea cine stie daca ar fi reusit sa se faca bine. El deja planuia sa isi taie piciorul.

Se ridica de jos si merse la baie unde aruncase apa si spala prosopul, dar reusi cumva sa se taie. 
-Ah. spuse aceasta, privind cum i se prelingea sangele de pe mana in chiuveta. 
Ofta incet, bagandu-si mana sub apa, dar deageaba. Sangele continua sa curga.

Dan deschise ochii la secunda atunci cand prima picatura de sange isi facu aparitia printre taietura. Era lihnita, insetat, iar neindemanarea fetei nu o ajuta prea mult.
- Fa ceva cu degetul ala daca nu vrei sa ramai fara el! marai Dan la ea, fiind deasemenea si prima replica pe care i-o adreseaza de cand a dat cu ochii de mica faptura aparetic, desteapta. O fi pui de om care sta pe langa vrajitoare?

Tresari, cand ii auzi vocea si merse langa el, lasandu-se in genunchi a doua oara privindu-l. Poate ca era nebuna, dar vroia sa il ajute de aceea isi intinse mana spre el, avand incredere ca nu o va omori. 
-Hraneste-te. sopti aceasta, privindu-l in ochi.
Era atat de inocenta si il ajuta, chiar daca ii era frica de el.

Nu apuca sa reactioneze nici macar o clipa, ca in secunda doi simti acea durere provocata de el, cand isi baga coltii in gatul ei, facand-o doar sa icneasca. Isi inchise ochii, avand mana pe umarul sau incepand sa respire din ce in ce mai sacadat. Simtea cum o omora, cu fiecare secunda. 
-Ma...omori. sopti cu greu Elena printre buzele usor intredeschise. 
Dar nu avea forta necesara sa il indeparteze si spera, ca o va face de buna voie.

Dupa multe secunde dare ar fi parut secole pentru ea, vampirul se decise sa ii intoarca favoarea si sa o lase vie. De data asta. Se opri astfel si o aseza cu capul pe ghemotocul de patura, facut de el perna. O simtea ca de gelatina. Era mica si firava si ii luase mult sange.
- Dinte pentru dinte, ii sopti acesta printre dinti, afirmand astfel ca data viitoare nu o sa se mai opreasca.
Apoi, se ridica. Rana se inchidea cu fiecare secunda care trecea. Curand avea sa poata examina padurea si fiecare planta.

Inghiti in sec, simtindu-se mult prea slabita, dar abia reusi sa il prinda de mana cand se ridica.
-Nu pleca. sopti aceasta pe un ton rugator, semn ca nu dorea sa o lase singura. 
Nu ii pasa ca ii intoarse favoarea. Se oferise singura sa il salveze si nu merita sa o lase acum singura, cand aproape o omorase.

- Nu plec, marai vampirul, rece si dominator, smucindu-se mana din stransoarea ei aproape inexistenta. Incepu sa examineze camera mai bine, dat fiind imprejurarile in care fusese pana acum, realizand ca majoritatea de aici erau ... ciudate. Pe perete, intre rafturi goale si semi-goale se afla un obiect mare negru, prafuit si poate chiar si ruginit care ... statea acolo, fara picior de sustinere, de parca era lipit de repete. Mai jos, intr-un fost sertar-caci acum nu mai avea decat balamalele usii, se afla un 'radio' mare care, prin niste fire, parea sa mearga catre chestia prafuita din perete. Ce naiba?

Isi inchise ochii si adormise in scurt timp. Era prea slabita ca sa mai poata sta treaza si in plus merita sa doarma,chiar ca era pe podea. Se ghemui, parand si mai mica decat era fiindu-i rece. Hainele de pe ea inca erau ude si nu avea nici o sursa de caldura, asa ca era cam imposibil sa nu simta frigul.

Dupa o ora de examinat camera, Dan isi intoarse atentie catre fiinta umana care dormea. O simtea, inca slabita, inghetata, tremura de frig. Oftand, se apleca si o ridica, ca pe un fulg, invelid-o in patura si mergand cu ea in cealalta camera, unde se afla o canapea. Observa ca in perete se afla un semineu. Ar fi ajutat-o caldura insa nu risca sa se arda iar pentru a-i face ei caldura.

Cand o infasura in patura, Elena isi baga usor capul mai in patura simtind acea usoara caldura ce ii invada acum corpul. Continua sa doarma asa, cateva ore bune trezindu-se abia dupa. Se simtea mai bine, atata doar ca ii era frig. Ofta incet si se ridica pe jumatate de pe canapea, speriindu-se de el.
-Nu te poti holba asa, la cineva care doarme. ii spuse aceasta pe un ton de copil suparat.