De ce?! Acea singura intrebare se plimba acum prin mintea lui Allison, maniind-o peste masura. Ea, fata unuia din sfatuitorii lui Lucifer era acum exilata pe Pamant, fiind nevoita sa traiasca ca o simpla viata de muritoare. Ea, fiica de care scumpul ei tata avea atata nevoie incat infruntase armate de rebeli ca sa o aduca in castel. Ea, fiica vrajitoarei ce se aflase in fruntea sabatului intunecat si care pentru a primi o putere mai mare facuse pact cu Derek Kawerdey, dandu-i in schimb un copil procreat special pentru a-si servi tatal, era acum captiva pe planeta de care se ferise toata viata ei!
Pentru tanara mostenitoare situatia actuala este de neconceput. Si pana la urma, care era motivul? Ea fusese pur si simplu deposedata de puterile sale demonice si de nemurire, fiindu-i interzisa intrarea in iad fara un motiv. Pur si simplu tatal ei, nenorocitul ei tata isi dorise sa faca asta. Si, desigur, ca fiecare dorinta pe care o are, aceasta a fost indeplinita numaidecat.
Nenorocitul! Isi va vedea sfarsitul curand!
In timp ce prin mintea tinerei era ocupata cu planuri de razbunare, picioarele ei o purtara pana in fata unui club de pe Terra. In speranta ca va uita de necazurile ei inecandu-se in bautura, fata intra in club cu ajutorul puterilor sale, alegand un scaun de la bar si comandand cea mai tare bautura avuta.

Era injositor. Ajunsese sa se comporte ca un muritor plin de probleme. Sa bea ca sa mai uite? Ce rost avea daca dimineata iti va aduce aminte de lucrurile care merg prost? Dar pentru acele scurte clipe de liniste multi erau in stare de orice. Nu si ea insa. Stia ca este ceva trecator, tot ce avea nevoie era un mod de a se intoarce acasa. Desi muritorii se temeau de iad, pentru ea iadul reprezenta cuvantul ''acasa'' desi nu se nascuse acolo. De-ar stii ei ce le poate oferi iadul chiar si in schimbul chinului indurat de suflet in fiecare clipa a vietii.. As alege asta de o mie de ori decat sa mai stau in locul asta infect. isi spuse in gand, golind cel de-al treilea pahar de bautura.
In momentul in care aceasta dori sa il anunte pe barman ca mai dorea o bautura, in stanga ei aparuse un barbat bine facut care atrasese pana atunci privirile atat femeilor si cat barbatilor. Cu toate ca era un specimen de o frumusete aparte, nu infatisarea lui ii captase atentia, ci ceea ce era, aura lui.. Demon. concluziona, incercand sa-si dea seama cat de mare in rang putea fii si de ce nu il vazuse pana atunci. Nu este ca si cum am participat la vreun banchet dat de scumpul meu tata, dar totusi, ar fii trebuit sa-l observ.

Allison il urmarea cu coada ochiului pe barbatul din stanga ei, observand ca din cauza sa ii intarzia comanda. Fata ofta plictisita, sprijinindu-si capul de mana dreapta privind fara a vedea ceva, gandul ei fiind plecat pe leneaguri indepartate, sper locurile unde a copilarit si unde si-a descoperit puterile. O sa te razbun intr-o zi, frate. isi jura asta in minte, enervandu-se brusc ca era atat de neajutorata. Nici macar pe Andrew nu putea sa il contacteze usor! Decat daca il invoca, dar si acele vraji erau cu dus si intors, mai ales ca ele consumau o cantitate uriasa de energie si viata. Si in momentul asta nu mai sunt nemuritoare. Inca..
- Muritori nenorociti! Asta este cu adevarat iadul, nu locul unde va ajung sufletele pacatoase. mormai cu dispret uitand pentru o clipa de prezenta celor din jurul ei care o puteau auzi. Hm.. cine stie, poate chiar voi parea nebuna in ochii lor. isi spuse, un licar de amuzament jucandu-i prin ochi la gandul acela.

Dupa cateva clipe in care se amuza la gandul ca ceilalti ar considera-o nebuna si si-ar batea joc de ea fara sa aibe habar cat chin putea sa le aduca, fata isi fixa iar atentia pe demonul de langa ea. Trebuia sa afle ce rang avea si daca era de incredere. Avea nevoie de un mod in care sa-si contacteze fratele.
Brusc in clubul in care se afla, Allison simti alta prezenta nemuritoare si nu una care sa o lase indiferenta sau sa o linisteasca. Ca tot vorbeam de frati.. Ce cauta Richard aici?! La fratele ei nu era nimic special, nu facea parte din ''cei alesi'' asa cum spunea mereu tatal sau, dar de ceva timp dezvoltase niste abilitati care pe ea o puneau pe gandit mai ales ca mereu cautase un mod in care sa o elimine pe ea. Iar acum prezenta sa in club, unde se afla sora lui mai mica in forma de muritoare nu era o coincidenta.
- Am dat de dracu. sopti in barba, muscandu-si buza cu putere. Nu avea cum sa scape de el fara sa atraga atentia si sa nu se epuizeze. Puterile inca nu ii revenisa complet asa ca orice vraja puternica ori ii taia din anii de viata ori o ucidea.

Allison isi intoarse brusc privirea spre demonul de langa ea, aruncandu-i o privire care arata cat de suparata era in acel moment.
- Ti se pare ca ma doare de parerea unor muritori?! Desi acum trebuie sa gasesc o cale sa nu sfarsesc ca ei atata timp cat nu mai sunt.. incepuse fara sa vorbeasca pentru sine, oprindu-se brusc. Facuse o mare gafa. Orice persoana cu putin creier si-ar fi dat seama ce urma sa zica si asta nu era bine deloc. Daca este un dusman al tatei? Si ce castiga daca ma ucide? El poate concepe usor alt copil hibrid. Nu la fel de briliant ca mine, dar tot hibrid. Trebuie sa plec de aici, urgent. murmura, ridicandu-se de pe scaun plecand spre bai, caci nu putea sa mearga spre iesire si sa treaca pe langa fratele ei de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

Dupa ce incerca usa la baie de doua ori, Allison o lovi, injurand. Nu-i venea sa creada ca i se intampla ei acest lucru. Oare de aceea scumpul ei tata o exilase pe Pamant? Sa moara de mana lui Richard?!
- Acel nenorocit.. tch! La dracu! Daca sunt om, macar sa fiu unul pana la capat.
Aceasta se intoarse aparent calma inapoi la bar, uitandu-se totusi mereu in jur ca sa se asigure ca nu este vazuta de fratele ei. Dupa ce se asigura ca era in siguranta cel putin pentru un moment, aceasta se intoarse cu privirea le demon, stiind ca va regreta decizia mult timp de acum inainte.
- Scoate hartiile sa semnez si sa terminam cu asta. Se pare ca sunt nevoita sa fac un pact, deci ce ai zice sa te grabesti? Imi cam trece timpul. La propriu..
Exact ca un muritor. A ajuns la nivelul asta doar pentru a-si recapata partea demonica. Fara ea nu avea cum sa-l infrunte pe fratele sau atat de repede. Stia totusi ca nu avea cum sa se reintoarca in iad de una singura, dar macar avea nemurire si puteri. Nu putea cere decat un lucru, cunostea prea bine partea proasta a lucrurilor. Facuse si ea pacturi cu muritorii.

Allison isi ingusta ochii, privindu-l nervoasa.
- Nu am chef de jocurile tale! Lasa pacaleala si ajuta-ma. Acum! se rasti la el, uitandu-se din cand in cand prin club pentru a vedea unde se afla fratele ei. Oh, la naiba cu asta! Asculta-ma. Sunt Allison Kawerdey, fiica unuia din sfatuitorii lui Lucifer care, dupa cum se vede a fost exilata pe pamant si sub forma muritoare! Faptul ca sunt vrajitoare nu ma ajuta prea mult acum mai ales ca nu mi-am recuperat complet puterile. Si in momentul asta cam am nevoie de nemurirea mea si de partea demonica pentru a-i face fata tipului de acolo, care dupa cum se pare e fratele meu. Si care nu a venit doar sa ma salute cine sa ma trimita la Boss si nu in vacanta sau acasa.
Ii explica repede situatia ei demonului, aratandu-i in acelasi timp un barbat care se afla la cativa metrii departare si care o cauta cu privirea.
- Stiu ca in ceea ce cer nu intra si posibilitatea de a ma intoarce acasa de una singura sau puterile mostenite de la Drake, dar ma tine in viata. Asa ca hai, scoate hartiile sau cum ai tu obiceiul sa faci si sa terminam cu asta.
Continua, tresarind puternic atunci cand facuse contact vizual cu Richar. Acum timpul pe care il avea se scurgea rapid. Oh.. aminteste-ti.. ce vraja ar fii buna? Dar cum pot face ceva fara sa atrag atentia? Sunt oameni aici! Nu trebuie sa le dezvalui aceasta parte a lumii. Legi nenorocite!

Ar fi putut sa rada. Chiar dorea avand in vedere ce ii turuia fata insa trebuia sa se abtina. Nu l-ar fi auzit mai bine, clubul inca era full, insa cat traise pe Pamant mai culesese si cateva calitati de domn modern.
- Habar nu am ce spui si cine esti, ii tipa in ureche din cauza muzicii data brusc mai tare. Dar daca vrei sa te scap de vreun tip pot sa o fac.  Insa pana cand termin cu el s-ar putea sa imi dispara bunatatea si sa cer ceva. Poate un masaj. Nu am mai primit de ceva vreme unul.

- Nenorocitule. Crezi ca ii va conveni lui Lucifer ca nu faci afaceri cat ai ocazia? Oricat de mare in rang esti, lucrul asta il facem de la inceput. Deci fa-mi pe plac. Stiu oricum ca iti voi fii datoare cu ceva pentru ca tu faci asta. Stiu procedure, asa ca hai.
Adauga fata, gandindu-se dupa ca tipul e prea tampit ca sa faca un pact sau avea nevoie de o oferta satisfacatoare. Ea, de obicei, mai intai asculta ce isi dorea clientul, apoi isi spunea dorinta, dar poate el dorea exact invers.
- Okay.. spune ce vrei in schimb atunci. Desi nu inteleg de ce, oricum accept targul daca imi dai ce-ti cer, iti dau si eu ce ceri.
In timp ce vorbea continua sa stea cu ochii la fratele sau care se apropia- greu, ce-i drept, datorita multimii- de locul in care se afla ea. Deja isi imagina cum avea sa o termine. Oare o va scoate cu forta afara si o va face undeva unde nu avea martori sau pur si simplu i-ar lua gatul aici? De fata cu toti muritorii?

Armand ofta incepand sa se gandeasca daca era o demonita cu tata sau ce spunea ca are, important. Insa accepta indirect sa o ajute. Ii prinse incheietura si o trase destul de brusc in spatele sau masiv cautand din priviri pe acel individ de care ii era frica. Reusi sa il zareasca, destul de aproape de ei. Avea o aura destul de puternica, insa nici pe departe ca a lui. El impunea frica. Atat pentru muritori, care il vedea puternic si fioros, cat si pentru fiintele supranaturale care il simteau.
Ar face bine sa se retraga ...

Allison privi cu ochi mari cum Richard inca se apropia desi acum era in spatele demonului. Hm.. asta e modul lui de a accepta? Se intreba, muscandu-si buza cu putere atunci cand fratele ei ajunsese fix in fata aparatorului ei. Vai.. eroul meu. mormai in sinea sa sarcastica asteptand sa vada cum vor evolua lucrurile.
- Hei, surioara. Scuza-ma, frate, dar as vreau sa stau putin de vorba cu sora mea mai mica. Stii.. a plecat de acasa si am cautat-o atat timp. Am venit sa te duc inapoi, scumpa mea. Te rog, nu mai fii suparata si vin-o cu mine.
Demonita izbugni intr-un ras isteric privindu-l pe fratele ei cum incerca sa-l pacaleasca pe demon. Am mentionat ca intotdeauna fusese un fraier care se crede smecher?
- Daca plecat inseamna izgonit.. atunci da, asta am facut. ii replica sarcastica, apucandu-l de brat pe demonul care o apara, descoperind ca era bine facut. Hm.. ma intreb.. Nu, lasa, nu trebuie sa ma gandesc la asta acum. Stii, domnul demon, daca ai de gand sa accepti oferta mai bine ai crede in mine si ai vedea ca jegosul asta minte si am bate palma, okey? Nu-mi place sa fiu aparata.

Armand incepu sa il analizeze pe cea care statea in fata lui. Fratele demonitei care statea in spatele lui si incerca sa il manipuleze? Si pana la urma, ce ii pasa lui? Daca o ajuta, primea ce dorea el. Avea sa ii arate tipului cine este seful prin zona si sa stea departe cat se afla in preajma.
- Imi pare rau amice, nu-mi pasa. Imediat ce termina, Armand ii oferi un pumn de toata frumusetea. Pe degetul mare avea un inel, vrajit care avea sa ii ofere un somn froarte lin pentru urmatoarele cateva ore. Sa viseze frumos, amice.

Demonita se uita la fratele ei care zacea jos, chicotind amuzanta ca in sfarsit ii dadu-se cineva una sa-l invete minte. Isi dorise asta de fiecare data, dar trebuie sa se poarte bine cu ei ca sa nu strice planul lui Andrew.
- Uuu.. imi place asta. Acum sa ne intoarcem la afaceri. Nu-mi place sa astept. Cu fiecare minut corpul imi imbatraneste, deci semnam? Ti-am zis ca nu-mi pasa ce-ti doresti in schimb, accept oricum. Dar cred ca ar trebui sa iesim totusi.
Fata privii paznicii cublului cum se indreptau in directia lor, hotarand ca mai bine plecau ca sa poata discuta in liniste, desi nu ar fi deranjat-o sa-si primeasca nemurirea aici, dar totusi existau martori si legea lor le interzicea martorii. Afurisita de lege, de ce a fost Lucifer deacord cu ea? Hm.. poate ca pierdea din teren, dar totusi. Nu, oh.. bine, poate a fost o idee buna, dar cateodata este enervanta, zau asa. protesta in sinea sa, asteptand decizia pe care avea sa o ia demonul.

- Sa mergem! Ordonatul era ceva normal la el. Uneori nici nu realiza ca o face pentru ca ii era asociat cu "te rog". Reusi sa iasa repede din club, avand in vedere cata lume era adunata, atat in club cat si la intrare, majoritatea femei, sperand sa le primeasca vreaun barbat inauntru la un pahar de tarie si cine stie, poate chiar mai mult.
Barbatul traversa rapid strada, oprindu-se in fata unui lamborghini negru care ii insenina mereu zilele.
- O sa mergem la mine, in cazul in care sperai sa ajungi acasa in seara asta.

Fata il urma afara pe demon, oprindu-se si admirand masina. Nu o fi stat ea prea mult pe Terra, dar tot era la curent cu masinile scumpe. Poate pentru ca asta o interesase. Asta si armele si cateodata magazinele cu haine, dar nu era atat de obsedata. In schimb, nu prea stia cum merge treaba pe Pamant, norocul ei era ca in iad totul incepuse sa ia forma localurilor si caselor de aici si asta o ajuta, oarecum, in adaptarea ei.
- Acasa? In iad te referi?
Pentru ca daca se referea la casa de pe Terra, ea nu avea asaceva. Doar ce ajunsese. Nu avea nici macar haine de schimb! Doar nu am venit in vacanta.

- Mergem acasa la mine. La cativa km departare, o lamuri Armand privind catre ea insistent. O sa facem pactul ala maine. In seara asta am nevoie de sampanie, masaj si o cada plina cu spuma.

Casa putea sa fie numita si palat, la ce mare era. Intr-o zona prezidentiara, Armand detinea cel mai intins teritoriu si cu o gradina care necesita cel putin 15 gradinari. Casa nu era prea mare. Avea 2 etaje si nu se intindea pe o suprafata mare. Nici nu avea nevoie. Statea singur. Ce ii trabuia 10 camera cand putea sa detina 3 si de restul suprafetei, un living imens plin cu picturi?
- Ei bine ... bun venit in casa mea. Armand afisa un zambet prostesc pe fata, intrand in casa si aprinzand becurile, facand astfel onorurile.

Allison pasi cu grija in casa demonului, privind in jur cu mare atentie. Picturi, sculpturi.. hm.. nu era modul in care si-ar fi dorit sa-i fie casa, dar cu bun gust, intr-un sfarsit.
- Ai haine de schimb? Nu prea cred ca ma potrivesc erei muritorilor.
Ii marturisi, privindu-si rochia tipica unei femei de vita nobila in iad. Nu era ceva ce muritorilor i-ar fi placut si sincer, nu-i placea nici ei. Cand iesea in oras sau mergea in pestera, cartierul general al rebelilor, mereu alegea niste pantaloni mulati, ce-i drept adusi de pe Terra si alte porcarii care o facea sa arate sexy, dar nu rochiile acelea elegante si mai ales, nu cele de epoca pe care era nevoita sa le poarte cateodata.

- Asteapta-ma pana iti aduc cateva. Poti sa te uiti prin bucatarie daca iti este cumva foame. Oh, si ai grija la Buff!
Armand urca scarile din sticla in dorul lenii. Camera lui era spatioasa, mult mai mare decat cele doua de oaspeti. La fel ca si livingul, dormitorul ii era decorat cu multe vase, tablouri si sculpturi scumpe si elegante. Multe le cumparase cu cateva luni in urma de la o expozitie unde se lansau noi tineri in cariera. Intrand in dressing, Armand cauta o pereche de boxeri si o camasa, asigurandu-se ca sunt curate. Avea uneori tendinta sa le rearunce pe raft in loc sa le puna in cosul pentru rufe.