Prietenia

by Andreiutza.
adapted: Mai las-o moale cu fantomele;
Harry Potter

-Viata mea-

Este ora 7.00 am. Ma ridic cu greu din pat si ma duc la baie sa ma spal pe fata. Ma uit in oglinda:
O noua zi…o noua teroare… . Ma intorc in camera si ma imbrac. Imi pun ghiozdanul pe umeri si ies din camera. Sala cea mare a orfelinatului era pustie. Oftez si ies. Afara batea un vant rece. Era semn ca venea iarna. Merg cu pasi mici. Nu prea aveam chef sa ma prezint la ora de geometrie. Uram geometria. Peste cateva minute ajung in curtea scolii. Mai ramasesera cativa copii, care, ca si mine, nu doreau prima ora. Cunosteam aproape toti copii din scoala, insa nu erau multi care ma cunosteau pe mine. Cei care imi stiau numele ma numeau o ciudata. Poate ca asa si eram. Eram o ciudata singura pe lume. Oftez si-mi las capul in jos. Clopotelul anunta sfarsitul orei de geometrie. Acum puteam sa ma alatur si eu clasei. Ca de obicei toti ma priveau urat. Las capul in jos si ma duc in spate in ultima banca langa geam. Acolo stateam. Uneori, iarna, priveam toata ora pe geam. Adoram fulgii care cadea lin, sau in graba si formau o patura pufoasa.

Caroline, vedeta scolii si din nefericire, colega de clasa cu mine, intra:
-Buna tuturor! Vreau sa va anunt ca peste doua zile este ziua mea! Mult iubita mea zi de nastere. Clasa incepu sa aplaude si sa exclame. Toata clasa este invitata! A..desigur, fara ciudata. Spuse si arata cu un deget spre mine, in timp ce toti colegii mei radeau de mine. Hei fraier-o, ai fost vre-odata la o petrecere?
-Nu… Spun fara s-o privesc.
-Nici nu ma mira. Nici nu stim cand esti nascuta. Cred ca nici tu nu sti.
Nu-i raspund nimic. Stiam ca nu era bine sa ma pun cu vedeta scolii. Toti o adorau. Pana si profesorii ii dadea dreptate. Si asta doar pentru ca tatal ei era miliardar… .

Orele se sfarsira. Ma indrept cu pasi mari spre orfelinat. Intru in camera mea si ma intend pe pat cu fata in jos. Cineva batu la usa:
-Intra. Spun si ma asez pe marginea patului. Era Katty. Proprietara orfelinatului.
-Buna scump-o. La multi ani! Imi spune cu un tort in mana.
-Mersi mult Katty, spun imbratisand-o, dar nu trebuia.
-Macar o data pe an scump-o. Haide, pune-ti o dorinta si sufla.
Mi-as dori…mi-as dori ca viata mea sa se schimbe radical. Spun si suflu.

-O noua viata-

Ma trezesc ziua urmatoare. Era sambata. Ma duc la baie si ma spal pe fata apoi revin si ma imbrac. Cobor jos pentru a lua micul de jun. In sala de mese nu mai era decat Katty cu o fata. Nu o mai vazusem pana acum. Poate era noua.
-Neata Katty. Ce faci?
-Buna scump-o. Ea este Tossa. Tossa, ea este Emma. Tossa va sta cu noi o perioada pana isi gaseste o familie.
-Buna, spun zambindu-i fetei.
-Buna.
-Ok, va las sa va cunoasteti mai bine. Spuse Katty iesind.
-Deci, parintii tai au murit, sau te-au dat? Ma intreba fata.
-Au murit. Ai tai?
-Si ei…spuse Tossa cu o lacrima in ochi. Cati ani ai?
-Paisprezece ani. Tu?
-Saisprezece. Sunt mai mare cu doi ani. Spuse razand. Vrei sa ne plimbam? Poate imi arati orasul.
-Bine. Haide atunci.
Iesim din orfelinat si apucam pe o strada plina numai de blocuri. La sfarsitul strazii se afla un park mare.
-Acesta este park-ul central. Este cel mai mare park din oras. Ii spun tosei.
-Este frumos.
-Hey fraier-o. Ti-ai mai gasit inca o prietena acolo in orfelinatul tau? Era Caroline impreuna cu catelul ei.
-Cine te crezi s-o faci asa!? Tipa Tossa la Caroline.
-Ma cred o fata cu tata miliardar! Acum taci pana nu imi pici in mana.
-Nu-mi pasa cine-i tatal tau. Trebuie sa ai si tu putin bun simti pentru cei din jur! Daca nu o suporti de ce n-o lasi in pace!
Caroline nu spuse nimic si pleca cu cainele ei dupa ea.
-Ce inganfata. Spuse Tossa.
-Wow. Nu i-a mai vorbit nimeni asa. Nici profesorii nu au curaj. Mersi.
-E o rasfatata.
Poate viata chiar mi se schimba…Imi zic in sinea mea.

A doua zi la scoala Caroline se uita urat la mine, dar nu-mi zice nimic. Zambesc in sinea mea si intru in clasa. La ora mesei o vad pe Tossa in sala de mese. Ma apropii de ea si o salut:
-Hey Tossa!
Mai multi copii se uita la mine, dar pentru prima data nu-i bag in seama.
-Buna Emma. Ce faci?
-Bine. Ne asezam?
-Desigur. Isi ea tava cu mancare si ma urmeaza. Se uita putin in jur si ma intreaba:
-Dar de ce ne privesc toti?
-Pe mine ma privesc. Eu sunt ratata scolii … . Spun si plec capul.
Atunci Tossa se ridica si incepe sa tipa:
-La ce va uitati toti? Nu ati mai vazut vedeta?! Daca va luati de ea va luati de mine! E clar?
Ma uit la ea cu un zambet firav. Nu mai facuse cineva ceva dragut pentru mine.
-Nu trebuie sa imi ei apararea. Caroline te va pune si pe tine la coada listei de popularitate … .
Tossa ma privi parca venindu-i sa rada:
-Si ce importanta asa mare are acea lista?

Orele se scursera in acea zi mai repede decat mi-ai fi crezut. Prezenta lui Tossa langa mine imi facea mare placere. Ajungem la orfelinat si intru la mine in camera intinzandu-ma pe pat cu fata in sus, incepand sa privesc tavanul. “ Vreau ca viata mea sa se schimbe … “
-Nu pot sac red ca a functionat! Spum cu voce tare.