Vampirita se incrunta la auzul cuvintelor spuse de demon. Nu-i venea sa creada! Tot ii cerea ceva in schimb? Pentru niste simple informatii? Era atat de rau ca dorea sa stie cum era cu adevarat tipul de care fusese indragostita si care o mintise? Stia ca este un mincinos si un nesimtit si ca nu avea scrupule, dar dorea niste informatii mai personale daca tot pareau atat de buni prieteni.
- Sti ceva?! Las-o balta. Nu pot obtine nimic de la tine nici macar daca ar fii ceva important. Uita de asta si du-te sa te racoreasca o tipa, doua ca nu-ti merge cu mine. ii spuse nervoasa, plecand in locul ales destul de suparata.

Luand un alt pahar, fata se indrepta spre directia in care plecase Sebastian, privind de la departare fata cu care discuta acest, reusind sa auda abia spre sfarsit, incruntandu-se atunci cand tipa se facuse nevazuta. La prima vedere parea ca doar se dadea la ea, dar discutia aceea care aparent nu avea niciun sens.. nu avea nicio legatura. O iau razna, asta e clar.. mormai in sinea ei vampirita, dand pe gat paharul cu bautura, luandu-si altul. Pana la urma aceasta iesi afara dupa cateva minute, vand iar tipa de mai devreme purtand alta discutie cu Sebastian. Multe mai au sa-si zica, mai.. isi comenta in gand, vazandu-l si pe Dan la o distanta acceptabila, ducandu-se in directia lui, fiind in acelasi timp atenta si la fata aia. Avea de gand sa o urmareasca, dar nu dorea de una singura.
- Ce-ar fii sa-ti misti capul asta blond al tau impreuna cu tot corpul plin de plastic in alta parte ca eu am ceva treaba cu masculul asta in calduri de aici. ii spusese vampirita blondei pe care pusese ochii demonul, privind-o cu superioritate, avertizand-o din privi ca avea sa ramana fara parul ei scump daca se impotrivea, fiind multumita ca nu fusese nevoie sa-si exercite controlul asupra mintii ei ca sa o fata sa plece. Bun, acum, in loc sa iti faci de cap cu o papusa Barbie ieftina, avem putina treaba si sper sa nu refuzi o fata atunci cand iti cere ajutorul. ii spusese aceasta facand un botic de catelusi, apropiindu-si fata de a lui, plimbandu-si nasul usor pe barbia sa mai mult pentru a-l convinge sa o ajute.

Karina zambi satisfacuta, intorcandu-se cu spatele facandu-i semn spre tipa pe care dorea sa o urmareasca.
- Dupa ce termina de vorbit cu Sebastian vreau sa vad unde se duce. Sunt doar.. curioasa. In fond, daca nu e alta captura si crede-ma, nu e, atunci cine e? vorbi incet, privind-o pe roscata ganditoare. Simtea cum se enerveaza destul de tare doar uitandu-se la ea si la cum jucau cei doi. Nu avea cum sa fie geloasa. Bine.. poate doar putin pentru ca totul s-a terminat brusc, dar ma rog, alta e treaba. isi spuse in gand, incordandu-se atunci cand aceasta se indeparta de vampir. E timpul nostru, hai, repede, te rog!

Karina arunca paharul in spate, nepasindu-l pe unde cazuse sau daca nimerise pe cineva tinandu-se dupa tipa roscata. Nu ii mirosea a bine situatia asta, dar nu se oprea, trebuia sa o urmareasca oriunde ar fi mers, desi in acel caz, era o provocare mare.
- Maiculita! Ce e aia?! Exclama, atunci cand o vazu pe tipa transformandu-se in ceva paros si tare scarbos trecand printr-un fel de portal. Ei bine.. se ingroasa gluma, oare unde duce asta? se intreba, apucandu-l de brat pe demon tragandu-l dupa ea prin poarta inainte sa se inchida. Era hotarata sa o urmareasca indiferent pe unde trebuia sa se duca, desi aveau cateva probleme.
- Am dat de belea. spuse, privind pierduta in jur. Habar nu avea unde se afla, dar putea sa fie sigura ca asta nu era Pamantul. Sii.. am pierdut-o pe tipa.

- Vaaai, nu-mi vine sa cred ca l-am luat cu mine pe Einstein in calduri! Se rasti vampirita, nervoasa pe demonul care credea ca le stie pe toate. Bun, daca tot esti atat de inteligent, cum ajungem acasa?! Ca daca o fii o planeta plina cu varcolaci eu sunt moarta. continu aceasta suparata, nevenindu-i sa creada ca pe el il interesa tot sa se culce cu cine stie ce tarfa. Barbatii! pufni exasperata, uitandu-se mai atenta in jur. Daca aveau sa stea mult pe aici nu stia cum va gasi sursa de hrana ca nu putea sa manance iarba cum ar fi putut demonul cu care venise si nici sa ii ia din sange nu era o varianta. Daca Sebastian a vorbit cu ea, inseamna ca ar trebui sa treaca pe aici, cel putin asa sper. Nu-mi vine sa cred ca sunt gata sa alerg in bratele lui.

Vampirita isi musca limba atunci cand afla ca citeste ganduri, notandu-si mintal sa aiba grija ce mai vorbeste.
- Fiinta omeneasca? Vad ca nu te tine memoria, nu mai suntem pe Terra! Imi da fiori locul asta.. sopti, uitandu-se in sus, incercand sa-si dea seama cat timp mai era pana la rasarit. Oh.. pe cine pacalea, probabil pe aici nu mergeau lucrurile ca si pe tera, nu erau orele de aceeasi durata si poate ca nici noapte. Oh, sa nu se faca lumina prea curand.. miorlai in sinea ei, incepand sa se plimbe, incet insa si foarte prudenta pentru a fii atenta la toata vegetatia ciudata care ii inconjura. Eu sper totusi sa dau de cineva bun de mancat..

Vampirita pufni, nebagand in seama cuvintele demonului. Ea stia doar Terra, nu cunoscuse alte locuri, nu ajunsese in iad si chiar nu dorea sa ajunga.
- Cred ca ar trebui sa cautam un loc sigur si ferit de soare, asta in speranta ca va rasari vreun soare pe aici ca sa pot sta si eu pe timpul...aa.. zilei, cred. E ciudat sa atribui chestii pe care le stiu de pe Terra locului acestuia! exclama, trecand de niste tufisuri scotand un mic tipat atunci cand un animal ca dorea sa semene cu un sobolan, dar foarte rapid si cu niste colti oribil si o culoare imposibil de descris trecuse prin fata ei. Oh, Doamne! Nu sunt facuta pentru excursii pe alte planete sau chiar dimensiuni. Cine m-a pus sa trec prin poarta aia nenorocita? incepuse aceasta sa se planga uitand complet de demon.

- Mai termina. se rasti fata la el, punandu-si mainile in solduri. Nu eu mi-am ales soarta! Nu am cerut sa se intample asta! Da vina pe sebastian pentru ca sunt ceea ce sunt si prin urmare, pentru ca am ajuns aici! Ca altfel, probabil as fi fost in mormant acum! tipa exasperata la el, simtind cum avea sa explodeze. De obicei nu reactiona asa, dar faptul ca l-a revazut pe cel care o transformase, nu fusese ceva usor, ba chiar foarte greu avand in vedere ca Dan era prieten bun cu el sau cel putin asta sustineau cei doi. Si daca nu-ti convine, dormi si misca-te de dimineata si gata! Fiecare pe cont propriu. adauga, continuand sa fie suparata, departandu-se totusi si mai mult pentru a-si cauta adapost.

Karina se opri maraind amenintator. Nu stia ce sa faca. Avea nevoie de cateva minute singura sa se calmeze si sa puna totul cap la cap, iar apoi sa-si ascunda iar adevarata fire sub masca nepasarii, lasand o alta Karina la inaintare. Iar cea frustrata de acum nu era decat trecerea spre cea adevarata, lucru care nu-i placea.
- Doar.. doar sa gasim un adapost intai, am nevoie de liniste. adauga aceasta incet, continuand iar sa mearga, de data asta fara a fii atenta in jur, ci pasind absenta. Nu cauta un adapost in acel moment, doar se plimba.

Vampirita se opri, oftand.
- Oh, o sa te tin de mana copil mic, ca sa poti merge si tu. chicoti fata, alucandu-l de brat pe demon, indicandu-i prin mici miscari ale mainii pe unde sa mearga, fiind fericita ca dupa cativa metri gasi un loc oarecum ferit. Trebuia doar sa acopere intrarea si aveau sa fie bine acolo atunci cand rasarea soarele. Okey, a venit timpul sa te intreb ce puteri ai, demonule, pentru ca eu nu voi aprinde niciun foc asa ca depinde de tine.

Karina il privi fara sa zambeasca sau sa se strambe. Era prea pierduta in ale ei si in amintiri ca sa faca asta.
- Da, bravo, acum daca nu te superi, ma voi bucura de seara cat mai pot. ii spusese aceasta indiferenta, indepartandu-se de locul ales, asezandu-se mai departe pe o radacina ce iesise din pamant. Oh, daca ajung inapoi acasa jur ca o sa incerc sa intru intr-o biserica! isi spuse, gandindu-se cu teama ca poate nu avea sa plece vreodata de acolo. Nu, ea dorea sa traiasca, da inainte de asta trebuia sa isi revina pentru a fii puternica si a controla.

Karina inchise ochii, strangand din dinti.
- La naiba cu tine! Vreau liniste, nu pe tine care sa auzi tot ce zic! Pricepe asta! tipa nervoasa, ducandu-si mainile la cap, strangandu-si parul in pumni fara sa-si dea seama. Trebuia sa se calmeze in liniste si demonul care o tot sacaia nu o ajuta deloc. Nu-i venea sa creada cat de repede se naruia zidul pe care il construise cu atata grija inca de cand fusese tradata si transformata. Niciodata nu incercase sa trateze acele rani din trecut, ci doar sa le ascunda, iar acum isi faceau iar aparitia amenintand sa devina ceva grav.

Karina statu pe bucata de radacina aproape o jumatate de ora, asta daca aproxima bine, reusind sa se linisteasca, desi zidul construit era deja fisurat de tot ce se intamplase in ultimele zile si nu avea cum sa-l repare atat de repede. Oftand, aceasta se ridica, intrand in pestera gasita, observand ca trebuia sa fie rasaritul in acel moment desi lumina era mai puternica decat cea de pe pamant. Va fii o zii lunga.. mormai in gandul ei, ducandu-se cat de departe putea de deschizatura, asezandu-se la un loc ferit. Trebuia sa doarma si ea putin, dar daca erau in pericol ce avea sa se intample? Ar fi trebuit sa doarma cu randul daca si demonul dorea sa se odihneasca atunci.
- Dan.. dormi?