Je adica me, adica moi s-a hotarat sa transforme un fic mai vechi intr-un frumos one-shot. Lectura placuta!


Titlu: Social Butterfly
Poveste este facuta original cu ajutorul unor nume englezesti/frantuzesti/germane si poze cu anime.
Gen:Original
Limba:Romana
Rezumat: O poveste despre istoria unei familii, înfiripată cu putina fantezie.


Iar acum povestea in sine:

Capitolul 1-La vie est cruelle ... avec les jeunes âmes.*

Noapte.Totul este linistit datorita orei tarzii .Nimeni sau nimic nu misca.Sau poate ca m-am inselat. La capatul unei strazi cu un nume greu de pronuntat , pe o bancuta acoperita de zapada sta culcata o fata cu parul blond care incearca sa-si incalzeasca mainile cu ultimele puteri. Se pare ca nu este singura fiinta inca treaza la ora aceasta , un baiat inalt cu o podoaba capilara neagra se apropie de bancuta. La auzul scartaitului zapezii sub geutatea baiatului , fata tresare si se ridica cu greu privind in directia din care venea zgomotul.
Dupa un moment de liniste intre cei doi ,brunetul sparse tacerea:
-Restez calme, ne faites pas de mal. Que fais-tu ici ce temps?**
-Je ne sais pas*** ... Atat mai reusi sa spuna blonda inaite de a lesina din cauza oboselii , probabil. Tanarul o mai privi cateva secunde apoi zambi sarcastic si isi continua drumul lasand-o in zapada rece pe fata neajutorata.
A doua zi intr-o sufragerie mobilata destul de modern pentru 1889 , un „domn” isi serveste micul dejun citind ziarul.Deodata izbucneste reusind sa o sperie pe menajera care stergea praful:
-De neiertat!Spune si tu ,Sebastian , asa ceva este inacceptabil. De ce m-ar interesa pe mine ca a murit o frantuzoaica? Pe mine ma intereseaza de englezi nu de francezi. Ce fel stire e asta?
-Da , domnule , aveti dreptate , este de neiertat. Doriti sa arunc ziarul , domnule?
-Nu ,e bine asa ; poate sunt si alte stiri mai interesante.A , si Sebastian as dori ceaiul in birou , ai inteles?
-Da , domnule.
Primind confirmarea ca poate sa plece , valetul se inclina si iesi pe usa mare si maronie indreptandu-se spre intrarea principala . Acolo postasul il astepta deja.
-Ai auzit de moartea frantuzoaicei ; unii spun ca este crima?
-Stimate domn , munca dumneavoastra presupune doar livrarea scrisorilor , nu si discutarea unor probleme care cu siguranta nu va privesc . Dupa aceasta replica taioasa brunetul intra in conac iar , postasul isi continua traseul . Majordomul arunca o privire peste scrisori si pastra doar una cu un sigiliu negru , restul ajungand la stapanul sau.
Intre timp ne intoarcem in Franta de unde a si pornit totul. De asemenea intr-o sufragerie elegant mobilata alt stapan isi ia micul dejun. Si tot un valet imbracat in negru il „acompaniaza”.In comparatie cu primul , acest domn este mult mai calm si mult mai afectat de evenimentul nefericit . Mai citi aceleasi randuri de cel putin trei ori:
„O tanara in varsta de saisprezece ani a fost gasita in aceasta dimineata pe o banca de pe strada florilor. Localnicul care a gasit-o a declarat ca era rece ca gheata si avea sange in jurul gurii. Alt locuitor povesteste cum aseara la ora 2.00 a vazut un baiat brunet trecand pe langa locul faptei si oprindu-se chiar, apoi el a plecat iar fata a lesinat . A doua zi a fost gasita moarta probabil din cauza degeraturilor.Vom astepta rezultatul autopsiei pentru a sti sigur motivul mortii.


3 decembrie 1889”



~Nous ne pouvons pas rester immobile****~

Tanarul mai citi o data articolul , apoi se intoarse spre valetul sau care astepta , probabil , un ordin.
-Imi pare rau de ea , Daniel.Ce parere ai? De ce a mai pus asa o intrebare ? Era oricum retorica . Valetul sau nu raspundea niciodata cand il rugai sa-si spuna parerea.
-Domnule , e timpul lectiei de pian v-as ruga sa mergeti in Sala cu Muzica(nume dat de stapan la varsta de 8 ani). "Ce de obicei schimba subiectul cand trebuie sa poarte o conversatie cu mine". Asteptati-ma in Sala, merg pana la usa sa iau corespondenta.
Majordomul se inclina in fata brunetului si iesi fara sa mai astepte ca stapanul sa mai deschida gura. La intrare era deja asteptat de postas care-i inmana niste scrisori si pleca fara nici un cuvant. Dintre toate plicurile albe alese doar una cu sigiliu negru asemenea „prietenului” sau englez. Acelasi sigiliu si acelasi continut , probabil doar numele destinatarului difera.Printr-o coincidenta uimitoare cei doi valeti deschisera scrisorile in acelasi timp deci citira acelasi continut.

„ Sebastian/Daniel

Va anunt pe aceasta cale ca este nevoie de voi la sediu.Convingetiva actualii stapani sa plecati in strainatate. Va intalniti in Germania.Cand veti ajunge la destinatie veti avea o intalnire cu un domn imbracat complet in alb si cu o palarie pe cap.El va va inmana o alta scrisoare. Iar voi veti urmari instructiunile exacte.Intr-o saptamana sa fii in Germania.

P.S.: Subiectul a fost eliminat , probabil ati aflat din ziare.

Semnat, Angel. ”

Sebastian zambi sarcastic la gandul ca urma sa plece din aceasta tara plina cu englezi aroganti printre care si stapanul sau. Puse foaia de hartie la loc sigur si se intoarse in sufragerie de unde „Domnul” nu se miscase deloc. Se apropie de scaunul sau oferindu-i niste ceai apoi se posta in fata lui incepand pe un ton poruncitor sa vorbeasca:
-Domnule , scuzati-mi indrazneala dar trebuie sa va comunic ceva...dar nu reusi sa-si termine sirul gandurilor pentru ca fusese intrerupt brutal de catre barbatul din fata sa:
-Stiu Sebastian.
-Stiti?!repeta mecanic majordomul destul de uimit.
-Da stiu . Trebuie sa imi continui treaba . Ieri am lasat niste documente neterminate.
-Dar domnule nu asta vroiam sa spun.
-Nu?!
-Nu , voiam sa va intreb daca nu aveti nimic de facut in strainatate...mai exact in Germania.
-In Germania...Sebastian...Doar stii ca nu imi place sa calatoresc.Ce as putea face acolo?
-Bine domnule , inteleg. Ma voi duce singur.
-Poftim?! Nu pleci nicaieri.
-Dar ,domnule . E o urgenta.
Si se mai contrazisera vreo cateva minute pana cand Christian ceda si accepta sa-si insoteasca valetul pana la „vecini” .Chiar daca acest nou statut nu-i convenea , tacu.
In acelasi timp doar ca in alta tara aceeasi discutie era purtata de alte doua persoane , doar ca in acest caz Alexander era mai usor de convins.Cei doi stapani mai cerura detalii despre data si ora plecarii.




Dictionar *Capitolul 2*:
****Nous ne pouvons pas rester immobile-Nu putem sta nemiscati
*La vie est cruelle ... avec les jeunes âmes.-Viata este cruda...cu sufletele tinere
**Restez calme, ne faites pas de mal. Que fais-tu ici ce temps? –Calmeaza-te , nu vreau sa-ti fac nici un rau.Ce faci aici la ora asta?
***Je ne sais pas-Nu stiu



Alexander von Nurenberg-
Alexander von Nurenberg 2*-
Christian von Nurenberg-
Sebastian Achilles-
Daniel Blanche-
Damon von Nurenberg-
Alexia von Nurenberg-
Alexia von Nurenberg 2**-
Angel-

*Alexander este special si diferit se fratele sau.Pe langa faptul ca imi place mai mult(nu stiu de ce) mai are si un tic destul de folositor pentru valetul sau.Datorita parului lung, trebuie sa si-l prindracu niste pamblici. Cand este nervos isi "odihneste" parul pe umarul stang, in scimb cand este calm locul este schimbat, cu umarul drept.Simplu, nu?
**v-am pus doua variante a aceluiasi personaj pentru ca nu m-am putut hotara pe cine sa pastrez, si asi dori parerile cititorilor.

) Ce fic misto primesti un punct popularitate pentru ca ti-ai facut fic si abia astept sa continui.

Este foarte frumos ficul scris de tine.Astept sa pui continuarea.:*

Capitolul 2- L'Allemagne est cruel *
In doua zile toti calatorii se urcara in trasuri si o pornira la drum.Era drum lung pana in Germania .[...] Dar atata timp cat nu s-a intamplat nimic important pe drumul dus pana in tara nemtilor , nu are rost sa insiruim aici detalii plictisitoare.
Au ajuns la Berlin in acelasi timp doar ca unul prin nord si celalat prin sud.Dupa ce s-au cazat la un han, surprinzator dar nimerira acelasi „hotel”, majordomii plecara din camera la ore tarzii , cei drept diferite pentru a se intalni cu misteriosul barbat.In timp ce valetii se indreptara cu pasi repezi spre locul de intalnire, cei doi stapani coborara din camere sa-si ia ceva de baut probabil din cauza ca nu mai aveau somn.Ajunsi la bar in acelasi timp comandara aceasi bautura:
-O tequilla, va rog!
Barmanul ii privi ciudat dar isi indeplini rolul.
-Voi sunteti frati?intreba hangiul destul de curios.
-Eu ?! Eu nu sunt frate cu un francez.Ii urasc pana in maduva oaselor.
-Se pare ca zvonurile erau adevarate.Englezii sunt cu adevarat aroganti.
Dar, cand cei doi se ridicara de pe scaune mai ca sa se ia la bataie, o voce feminina ii oprise:
-Rusine! Cum puteti fi atat de dusmanosi?Alexander , ma astept la mai mult de la tine.


* L'Allemagne est cruel -Germania e cruda


Avenir dépend de passé et le passé d'avenir*

-De unde imi stiti numele? „Ciudata doamna. De unde stie cum ma cheama?Acum ar mai urma sa-mi spuna ca sunt frate cu englezul asta.”
-Vei afla si acest lucru la timpul potrivit, acum ve-ti merge amandoi cu mine.
-Dar nu putem pleca, valetii nostri nu s-au intors inca.
-Da stiu, Christian. Nici nu se vor intoarce prea curand.
Cei doi nu se mai impotrivira si o urmarira pe doamna aceea . Care era pe atat de frumoasa si eleganta pe cat de misterioasa.[...] Ajunsera in scurt timp la un conac. Doamna ii invita inauntru si ruga o servitoare sa prepare un ceai, apoi se aseza in fata celor doi .
-Stiu ca este o ora tarzie si mai stiu si ca probabil va intrebati cine sunt si de unde va cunosc, habe ich recht*?
-Nu imi vine sa cred . Doamna am inteles ce spuneti . Si nu am invatat germana. Francezul era uimit, chiar o intelese.
-Sigur ca ai inteles. Doar din Germania vii.Nu va-ti intrebat nici o data de ce numele voastre au in compozitia lor „von”.Un dialect tipic german? Sunt sigura ca v-ati pus intrebarea asta de multe ori ,dar nu ati primit un raspuns nicio data. Acum v-as ruga sa taceti si sa imi puneti intrebarile la sfarsitul povestirii:
„Era o noapte de decembrie, 1869, Hamburg.Voi abia implineati un an, cand un domn misterios a venit la usa noastra.Tatal vostru s-a ridicat de la masa ca sa deschida**... dar nu s-a mai intors.”
-Da sigur si in povestea aceasta va aparea in curand si un mostru cu sapte capete, nu?o intrerupse brutal Christian.
-Tinere, te rog lasa-ma sa termin.
---flashback---
Cand m-am dus sa vad ce s-a intamplat, acel domn misterios era cu o sabie plina de sange in mana dreapta si sotul meu era la picioarele lui.Avea un zambet satisfacut pe chip si o voce angelica, chiar daca el era un demon:
-Ma numesc Angel si te voi ruga sa-mi dai copii tai.
-De ce? Nu ti-am facut nimic, nici eu nici copii mei. De ce mi-ai ucis sotul?
-Stai calma, cucoana, nu e mort...inca.Daca imi dai baietii eu iti dau antidotul pentru otrava.
M-am gandit bine, am intors optiunile pe toate partile. Am incercat sa gasesc o solutie intr-un timp scurt, si am ajuns la o concluzie:
-Vor fi ingrijiti bine? Nu vreau sa le lipseasca nimic.
-Nu-ti face astfel de griji, vor deveni celebri.
-Atunci...accept.
---end of flashback---
De atunci nu l-am mai vazut niciodata prin Germania , probabil se ascunde.Imi pare rau ca a trebuit sa suferiti din cauza mea.Oricum , daca vreti sa va vedeti tatal, va asteapta sus.
-Il vom vizita mai tarziu, dar la inceput ai spus ca valetii nostrii nu se vor mai intoarce prea curand. Ce s-a intamplat cu ei?
-Probabil se intalnesc cu Angel, chiar acum.Voi nu stiti dar acest tip misterios este seful majordomilor vostrii si de asemenea are si functia de cancelar aici in Germania, pe langa asta este si asasin profesionist.Daca vrei sa ucizi pe cineva fara urme apelezi la el.




Dicționar:
* Avenir dépend de passé et le passé d'avenir-Viitorul depinde de trecut si trecutul de viitor
*era o noapte speciala , asa ca toti servitorii au fost trimisi la casele lor




Imi pare rau daca actiune vi se pare prea grabita. capitolul trei si ultimul va fi mai bun, I promise.

da..nu prea am inteles mare lucru nu am mai stat sa'l citesc ca il citisem pe alt forum....

Hey e destul de dragut ficul tau.:*