Cap.I - "Este timpul sa afli ce esti cu adevarat"

"Departe de realitate cu gandul pierdut in nori si ceata ce se lasa spre oras cant la chitara daruita de tata o melodie uitata de timp!Printre versurile ei ma regasesc,o melodie potrivita pentru o adolescenta care trece prin fazele varstei : schimbarile,iubiri false si prieteni".Printre ceata deasa se mai vede la fereastra doar un chip fragil,ochii negri ca si un abis parul la fel de negru doar o suvita simpla,roze se lasa usor pe umeri fetei.Gandurile se duc departe,visele sunt spulberate,spernata disparte.Liniste care se lasese este spulberata!
"-Iti dai seama ca nu faci nimic stand aici Ayano?"o voce se auzi din spatele fetei!
Nu raspunse isi lasa capul in jos spernad ca umbra va pleca:
"-Sti ca scopul tau este unul singur.Numele tau te caracterizaza perfect,esti un.."
-Taci! se aude glasul micutei Ayano! Nu vreau sa ..nu cred....nu sunt...!Ahh!...
"-E chear atat de greu de suportat acest gand?"
Ochii se inchisera lin umbra disparu iar Ayano adormi.
Dimineata se anunta devremele razele spulbera mantaua neagra a noptii.Chitara lasata in pat langa carticica cu versuri acum sta rasmata de dulap.
O doamna inalta,blonda cu ochii de un albastru neimaginabil isi pune mana pe umarul lui Ayano iar pe cealanta o trece incet prin parul fetei.
-Ayano,este timpul sa te trezesti!Este timpul pentru...scoala!
Pauza scurta o facu pe Ayano sa isi dea seama ca scoala nu este un loc potrivit pentru ea.Pregatita pentru o noua zi de scoala Ayano priveste cu coada ochiului la fereastra:
"-Neatza Ayano!Ai curajul sa treci pragul scoli?"
-Iara-si tu?Cum pot scapa de tine?Chear trebuie...?
"-Da asa i-am promis tatalui tau!Si sti ca ma tin de promisiune"
-Da singur!Tu si promisiunile nu prea va intelegeti!
"-Sa sti ca le pot invita la o cafea si poate ne intelegem"
-Ha.ha ce glumeata esti Miko! Ramai aici!
Fara sa mai priveasca inapoi Ayano porneste spre scoala.Cu capul in jos intra in clasa toti copii o privesc insistent.Ayano se aseaza in a doua banca isi scoate caietele si incepe sa asculte plictisita lectia.
"-Nu l-au comcediat?Lectia lui ma omoara de somn!"
-Pleaca! striga nervoasa Ayano.
Toate privirile sunt distrase:
-Domnisoara Ayano ai ceva sa ne spui!Si daca tot o faci o poti face in engleza te rog.
-Imi pare rau domnule profesor!
-Si mie imi pare rau Ayano ca esti pedepsita!
"-Nu pot sa cred ca il lasi sa iti faca asta.Puterile pe care le deti..."
A saptea oara cand Ayano este pedepsita din cauza umbrei sale Miko.Stand ingandurata pe scaunul de la directiune Ayano simte ceva ciudat iar suvita ei roza era verde!
-Ce se intampla cu mine?Miko ce imi faci?
"-Este timpul sa afli ce esti cu adevarat!"
Un singur tipat se a mai auzit in acea zi iar Ayano a disparut!

Foarte bun inceputul. Pentru ca ti-ai creat topic la aceasta sectiune primesti un punct popularitate.

Capitolul II - O inima franta

De la disparitia neasteptata a lui Ayano se implinesc aproape 14 ani.Doamna Kanon aprinde o lumanare la icoana din camera fetei.Printre lacrimile dese si spuspinele amare a ramas o mama singura fara nici o alinare:
-De ce si tu fetita mea?Tatalui tau i-a fost dor de tine scumpo a vrut sa te aiba alaturi!
Nimic nu mai era la fel,casa era linistita,muzica nu se mai auzea,corzile chitarei nu au mai fost atinse de mult.Patul micutei Ayano sta acum invelit intr-o haina roza nesifonata alaturi de caietul cu melodii.
Noapte devine un chin plin de tristete,lacrimi cad din cer,lacrimi aduse unui suflet plecat.
Vantul bate lin anuntand parca o furtuna usoara.Ploaia incepe sa se faca mai deasa sa se auda mai tare:
-Mama,maine mai mergem cu vaporul!?se aude un glas fragil
-Desigur puiule! Hai culcate maine vom merge departe!
Dimineata se iveste iar.Soarele scutura nori pentru o ultima oare si se ridica in palat triunfator.
Usa din vecini se aude deschizandu-se domana Kanon iese pentru a-si savura cafeaua:
-Buna dimineata!Cum mai sunteti? se aude o intrebare de dincolo de usa intredeschisa!
Doamna Kanon da din umeri isi lasa ceasca jos:
-Dumneavoastra!?Unde plecati cu noapte in cap?
Zambetul de pe fata femei creste:
-Plec in excursie cu copii!Si-au dorit de mult!
Doamna Kanon lasa capul in jos,intra in casa dar nu inainte de a le ura calatorie placuta vecinilor!
Cu bagajele facute si cu bilete intr-o mana familia Stone pleaca spre aeroport!Doamna Stone era o femeie delicata,iubitoare de curatenie,bruneta cu o fata de copil si foarte zambareata dar despre Domnul Stone sau D.D(domnul Devil) nu putem spune acelas lucru.Este si era un om foarte rece si inchis in el.Micuta Jazmin un ingeras este o dulceata de fetita cu ochii mari negri si o fetisoara greu de uitat.Iar ultimul este Jaxon baiatul cel mare al familiei la fel de rece ca si tatal sau.
Calatoria putea incepe,ajunsi la aeropor cei patru pleaca spre New York iar de acolo cu vaporul!
Pe puntea alaturata se aud mii de voci,agitatie foarte mare,Jazmin cu Jaxon fug pentru a vedea ce se intampla.Pe podea era intinsa o fata cu parul negru si cu o suvita ascunsa roza.
-Unde ati gasito?intreaba domana Stone.
-Am..am gasito plutind pe mare.Nu stim daca mai traieste!
Dupa ore bune de a o aduce pe fata la viata au dat rezultate fata incepe sa isi revina incet,incet.
Ridicandu-se dupa pat priveste in jur foarte curioasa.Doctorul o pune din nou jos o priveste atent:
-Cum te cheama scumpo? intreaba aceasta pe un ton cald
Fata ramane cu fata spre perete apoi simte o ceva pe pieptul ei:
-Uite,pe medalionul tau scrie Ayano!Pai imi pare bine Ayano!
Fata zambeste slab si se intoarce spre perete.Usa cameri lui Ayano se deschinde din nou cineva se aseza langa ea,vede un ursulet mic care o priveste se intoarce. Vede o fetita mica cu un chip fragil:
-Esti bine?Mami mi-a spus ca nu iti vei mai reveni!
-Sunt bine! ii rapunde cu un zambet schitat pe fata
-Imi cer scuze daca te deranjeaza a vrut neaparat sa te vada!se aude o voce de la usa
Ayano priveste chipul ce se indreapta incet spre ea:
-Nu-i nimic!Cum te cheama scumpo?
-Pe mine Jazmin!Pe tine?
-Cred!Cred ca Ayano!
-Este un nume frumos!Te cheama ca si fata disparuta a doamne Kanon!
Linistea se lasa subit totul ramane neclintit cateva secunde apoi revenid la mersul sau normal:
-Da eu sunt Jexon am facut cunostinta!Hai Jazmin.Are nevoie de odihna.
Usa se inchide,Ayano ramane singura in incecarea de a-si aminti cine este.O umbra se arata pe peretele camere:
"-Pff..te mai numesti om!?Nu esti puternica deloc.Cazi imediat!"
-Tu,tu cine esti?
Inainte te raspuns umbra dispare:
-Am halucinati cumva?
Totul ramane o ceata in minte lui Ayano totul acum este un joc ne terminat.Va trebui sa gaseasca piesele lipsa!

ce capitol misto! m-ai lasat fara cuvinte!

Capitolul III - Noua Viata

Imi dau seama de situatia in care ma aflam,ma ridic din pat si umblu prin camera cautand parca pe cineva.
Privirea mi se indreapta fulgerator spre usa care se deschide lent.O doamna necunoscuta intra cu un zambet ,pune florile in vaza pe masuta si ma i-a de mana:
-Cum te mai simti scumpo?
Raman uimita cateva clipe.Cine era oare?Si de unde ma cunostea?Parca indemnata de cineva intreb incet:
-Su...Sunteti mama mea?
Doamna incepe sa zambeasca incet si apoi asezandu-ne pe pat aceasta incepe sa miroase florile:
-Nu,nu sunt mama ta!Dar....
Pauza scurta dar nelinistoare ramane aprinsa cateva secunde bune apoi intrerupta:
-Mama! se aude de la usa! Nu vi sa mananci cu noi?
-Nu scumpule!Dar dute o sa venim si noi!
-Noi?Care noi?Jaz si tata sunt deja la masa!
Doamna zambeste iar se ridica vine si ma i-a in brate:
-Noi doua!De acum este sora ta!Am sa o adopt!
Baiatul se enerveaza si tranteste nervos usa.Tresar!
-Stai linistita o sa se obijnuiasca cu aceasta idee!Dar hai imbracate e timpul sa mananci!
Doa..adica mama imi un tricoul roz si o fustita albastra apoi imi face o cotitza si mergem spre punte unde se afla intr-un colt bucataria!
Ma asez langa cea mica si las privirea in jos:
-Ia spuneti copii ce ati dori?
-Sa ramanem decat doi copii! raspune Jaxon nervos.
-Buna ziua doamna Teresa cu ce va putem servi?
Pe doamna o chema Teresa un nume foarte frumos:
-As dori felul obijnuit daca se poate!
-Desigur! raspunde chelarul politicos
Dupa masa delicioasa doamna Teresa ne lasa sa intr-un loc perfect de unde puteam vedea frumusetea mari ,diamantul albastru!
Luna era un sfesnic minunat iar stele faceau un vals perfect pe scena cerului.Oglinda lunii marea era acum mai frumoasa si mai stralucitoare.
Visul meu mirific se tremina curand:
-De ce ai facut asta?
Ma intorc si vad acelas chip nervos de mai devreme:
-Nu am facut nimic doar ma uitam la....
-Nu asta!De ce i-ai spus mamei sa te adopte?
-Nu i-am zis nimic,doamna a dorit asta!
-Sti cred ca ar fi trebuit sa ramai acolo unde tie locul acum.La fundul mari!Iti spun ca nu o sa-ti fie mai bine daca ramai in familie pentru ca nu te voi lasa eu!
Dupa ultimile cuvinte pleaca iar eu ma intorc spre peisajul meu ma simteam rau dar nu lasam asta sa ma supere.
Dimineata se anunta frumoasa,soarele era deja sus,nici un nor pe cer o zi perfect de plimbat.Ma imbrac repede si imi i-au un carnetel nu stiu din ce motiv o fac!
Ma pun pe un scaun la o masa libera si incep sa cant incet parca o strofa dintr-o melodie cunoscuta.
Scriu pe carnetel versurile unor cantece de mult:
-Nu imi spune ca esti compozitoare!
-Iar tu!Crezi ca daca ma bantui asa o sa plec?
Se aseaza e scaun si ma priveste atent dar eu cedez din aceasta intersectie a privirilor:
-Ce slaba esti! spune acesta si incepe sa zambeasca
Furia pe care o simteam atunci era de nedescris simteam cum ceva incearca sa iasa apoi ochii incep sa se faca rosi suvita mea verde si tot corpul era foarte alba iar unghile imi cresteau ingrozitor de mari.Jaxon ma priveste umit si cade pe spate cu scaunul se pune intr-un colt:
-Ce esti tu?Ce esti?
-Cel mai mare cosmar al tau!
-Ayano nu imi face asta!Ce este cu tine!
-Nu este Ayano!Sunt Miko demonul ei!Iar acum esti al meu!
Nu dureaza mult ca simt cum ma izbesc puternic de pamant.Dupa un timp deschid ochii si privesc in jur toti se uitau la mine:
-Esti bine Ayano!?Mi-a spus Jaxon ca ai lesinat!
Dupa ce imi revin toti pleaca mai ramane doar Jaxon si cu o privire speriata ma intreaba:
-Ce esti defapt si ce vrei de la familia mea?
O lacrima cade usor pe obraz,nu am stiut ce sunt,nu stiam nimic din trecutul meu,eram demon?cum?...ma intorc spre perete cu patura pe cap dar cineva mi-o da la opare si imi spune incet la ureche:
-Sa nu te mai vad aproape de noi!Niciodata!Ca altfel te intorci de unde ai venit!Din iad!
Cuvantul iad imi rasuna in minte ca un ecou ce nu se mai termina.Soarele dispare dar suferinta mea incepe!

wow. Chiar..e superb. Si trist si cool! Punct! imi place mult!

Capitolul IV - Liceul

Dupa calatoria neplacuta cu vaporul ne intoarcem acasa.Aflasem pe drum ca ne vom muta intr-o casa mai mare si ca voi merge la liceu.Nu fusesem pana acum la unul dar sper ca totut la fi bine.
Cautand locul perfect.Ma ascund intr-o pestera uitata:intunecata,rece,neprimitoare.Caut raspunsul unui lucru pe care nu il inteleg,caut lumina de la capatul tunelului.Sunete,voci strigate se aude in ecoul interminabil.Departe se vede se aude...
Ceasul desface realitatea de fictiune.Anunta sacaietor prima zi de liceu.
-De ce nu mai puteam visa? incep sa ma plang in gand.
Lovindu-ma de cativa pereti intalniti in cale ajung in sfarsit in bucuatarie.Toata lumea prezenta.
-Te-ai trezit scumpo?I-a spune cum te stimti in noua ta zi de liceu.
Nu raspund si ma pun la masa toti ma priveau atent dar de ce nu stiam. Jaxon se ridica de la masa isi i-a ghiozdanul si pleaca:
-Scumpule nu ai uitat ceva sau pe cineva?
Acesta se intoarce si imi face semn:
-Hai odata printeso nu vreau sa intarzi din cauza ta.
Imi iau la revedere de la parinti si ma indrept spre scoala foarte emotionata.Ne oprim in fata unei porti mari din aur unde era pus simblolul liceului Sky.In curtea liceului foarte multi elevi si profesori ce asteptau sa intre in clasa:
-Aici este a IX a clasa ta.Ramai aici pana te anunta si intri in clasa. ma atentioneza Jaxon inainte sa plece.
-Si o sa stau singura?Dar nu cunosc pe nimeni.
-Putin imi pasa ramai acolo sau vrei sa te intorci acasa dezamagindu-i pe toti.Vrei?Nu vrei atunci ramai acolo.
Privesc cum pleaca si raman singura intr-o lume de necunoscuti stateam intr-un colt al terenului de sport si priveam in multime cautand parca ceva.
-Buna!Tu ce cauti aici singura? se aude o voce necunoscuta.
Nu intorc privirea si nu raspund raman neclintita:
-Esti bine?Presupun ca esti noua pe aici nu?
Afirm din cap si intorc privirea.Primul lucru pe care il observ era mp3 pe care il tinea in hanorac.
-Cred ca nici tie nu iti place sa stai in toata aglomeratia aceea.Da prea multa inghesuiala si degeaba stai vre-o dau ore sa intri intr-o amarata de clasa care de omoara cu invatatul.Apropo eu sunt Tony.
-Eu sunt Ayano.Imi pare bine.
Incep sa zambesc apoi ma indrept catre grupul de liceeni din clasa mea.Ma pun in margine pentru a nu fi observata.Toti stau atenti pentru al asculta pe director:
-Merge chestia asta?
-Da domnule director merge.
-Foarte bine.Ca nu mai vreau sa mai dau bani pe...dar nu de asta suntem aici.Dragi parinti si elevi cu toti va aflati aici cu un scop acela de a invata si de a iesi in fata tuturor cu calitatile pe care fiecare le-ati dobandit sau descoperit cu timpul...
Ca la fiecare scoala cu discursuri despre blah,blah,blah...sincer nici nu stiu de ce ascult.Ma pun pe banca si incerc sa raman treaza.Imi intorc privirea insa nu mai era nimeni pe langa mine.
-...si astfel putem fi fericiti ca va avem si ca in fiecare an va inmultiti.Va multumesc!
E bine ca s-a terminat repede.Supraveghetorul liceului ne conduce spre salile de clasa unde vom invata de acum inca patru ani.Intru cu cateva emoti si privesc printre banci.Ma asez in a treia banca de la fereastra langa o fata pe nume Tyna.Este campioana tari noastre.Bruneta cu ochii verzi,foarte amuzanta dar si timida.
Apoi ne ridicam cu toti cand direcotul liceului intra in clasa cu o foaie in mana.
-Stati jos copii.Am trecut pe aici pentru a va anunta ca de maine se fac preselecti pentru majorete.Cine doreste sa imi spuna pentru a va inscrie aici.
Aproape jumatate din clasa s-au inscris Tyna imi face semn sa ne inscriem amandoua deoarce nu avem nimic de pierdut insa eu doream sa intru.
Directorul termina de inscris apoi se uita fix catre mine:
-Sa ii spui fratelui tau Jaxon ca nu conteaza ca este capitan de echipa trebuie sa se prezinte la antrenamentele de fotbal.
Afirm din cap si ma asez jos Tyna incepe sa zambeasca apoi foarte entuziasmata:
-Tu esti sora lui Jaxon?Serios?Il iubesc este cel mai tare baiat din scoala.
Raman surprinsa de reactia Tynei zambesc si ma intorc la profesorul ce intrase in clasa era mai interesant descat visele frumoase a le Tynei cu Jaxon.

Hei chiar m-a impresionat povestea )