occ: Sunt cu Daniel intr-un taram necunoscut ... .
bic:
Nu stiam cum am ajuns aici. Ma trezisem pur si simplu in mijlocul acestei naturi, daca se poate numi asa in timp ce vorbeam la o masa cu o persoana pe care o cunosteam. Intrebarea care ma seca era cum voi pleca din acest ''taram'' necunoscut. Nu stiam unde sunt si nici cum voi pleca, dar merita sa imi petrec timpul printre aceste plante ciudate. Ma asez sub un copac -l-am numit asa caci semana cu cei de pe pamant- chiar daca nu era era nevoie sa stau sub el daca doream sa fiu la umbra, deoarece soarele nu exista. Nu erau razele care sa ne raneasca. Era pur si simplu un soare mai micut care emana o lumina rosiatica, dar acesta statea prea putin timp pe cer, apoi disparea ca prin minune lasand cerul negru ca smoala fara nici o mica pata de lumina.

M-am trezit intr-o lume ciudata parca desprinsa din povestile fantastice. Ma plimbam fara sa am o tinta anume eu nestiind nici macar un loc din acest taram ciudat.
Acum cateva minute eram in curtea casei mele antrenandu-ma impreuna cu unchiul cand am vazut numai negru si cand m-am trezit eram aici. Eram confuza in legatura cu aceasta lume,dar continuam sa merg fara nici un fel de teama.

Ma uitam aiurit la plantele care ma inconjurau si nu stiam daca sa ma minunez sau sa ma ingrijoreze faptul ca nu stiam ce sunt ele mai exact sau daca ma vor putea rani in vreun fel. Totusi, pentru a afla ma apropii de o asazisa floare si ma uit atent la ea, dar cand vreau sa o ating o substanta tasneste din locul unde trebuia sa se afle polenul si o picatura imi atinge ochiul. Reusisem sa ma feresc, dar nu destul, fiindca acea picatura, cu toate ca era una mica provoca dureri foarte mari. Unele pe care nu le simtisem in viata mea si eu nu trebuia sa simt durerea care persista amortindu-mi fiecare musc lasandu-ma sa cad pe pamant paralizat.

Mergand prin acel loc simt cum ceva ma prinde de piciorul drept. Ma uit sa vad ce este si observ ca este o planta ciudata care ma tot trage spre ea. Ma zbat sa scap, dar ea ma tot trage. Multe alte plante ca aceea ma apuca de picioare si ma trag pana ce ma atarna cu capul in jos.
Plante ciudate, acum trebuie sa scap de aici.
Gasesc intr-un buzunar un briceag asa ca incep sa tai acele plante pana ce ele imi dau drumul, eu cazand pe jos si lovind-ma putin.
La o distanta destul de mica vad o persoana asa ca ma apropii pentru a vedea cine este.

Incercam sa ma misc catusi de putin, dar nu puteam. Orice ordin dadeam mushilor acestia nu doreau sa asculte, de parca erau morti. Lucru care nu ma bucura. Nici nu stiam ce-mi facuse acea planta mai exact.Tot ce stiam era faptul ca stateam pe pamant fara sa ma pot misca. Pur si simplu, paralizat. La naiba cu plantele astea. Imi rotesc ochii in stanga si in dreapta dorintu-mi din tot sufletul sa afara o fiinta umana care sa ma ajute. Nu doream sa vad cine stie ce creatura. O singura planta imi ajunsese.

Ma apropii de aceea persoana si observ ca este Daniel. Dupa cum statea nemiscat mi-am dat seama ca nu se poate misca. Ma apropii de o planta si observ ca arunca o substanta ciudata cand ma apropii de ea asa ca ma feresc imediat si nu ma atinge.
Periculoase plante mai sunt si pe aici, era cat pe aici sa nu ma mai pot misca din cauza acelei substante.

Mi se parea ca visez ... poate era si din cauza parfumului care se simtea un jur. Un inger? Ma intreb privind-o pe Cristina fara a sti ca este ea. Credeam ca un inger venise sa ma salveze. Tot ce vedeam era o persoana acoperita de o aura alba, apoi ... totul se intuneca. Nu stiam ce se intampla cu mine, insa ma simteam mai bine. Oare chiar era un inger? Imposibil ... ingerii nu existau. Asta era o simpla poveste din trecut menita sa ma faca sa fiu credincios. Imi zic, dar imaginea pe care o vazusem nu iesea din mintea mea. Daca nu era un inger ... atunci cine putea fi? Nu cred ca exista fiinte vii pe aici cu toate plantele astea si nici macar ca ar arata asa ... .

Observ ca Daniel deja inchise ochii si posibil sa nu mai fie constient. Iau usor o planta dintre cele care a incercat sa ma stropeasca si ma uit cu atentie la ea fara sa o intrept cu fata spre mine.Dupa ce ma uit cateva secunde la ea banuielile mele sunt confirmate.
Hmm asa cum credeam aceasta e o planta care arunca o substanta paralizanta. Cred ca nu va mai dura mult timp pana ce Daniel isi va reveni.

Dupa cateva minute ceata incepea sa se risipeasca si tot intunericul din fata ochilor mei sa dispara foarte lent. Incepeam sa simt furnicaturi. Primul gand era ca eram supus unor terapii necunoscute sau un animal ma nenorocise. Nu apuc sa-mi dau seama ca imi aduc aminte de imaginea ingerului din capul meu si ma ridic imediat  strigand:
Ingerule! Imadiat dupa asta scasnesc din dinti simtind mari dureri. Muschii mei.. Imi zic, dar ma mai fortez si scutur din cap asteptand ca imaginea din fata mea sa fie clara.

Eu ma plimbam prin jur din lipsa de ocupatie cand il vad pe Daniel ca se ridica.Cand il aud ce zice ma uit ciudat la el.
Daniel cred ca substanta aia ti-a afectat si creierul nu numai muschii.
Ma gandeam ca poate a avut un vis sau ceva de genu.
Eu continuam sa ma plimb atenta la toate plantele din jurul meu.Pana acum nu vazusem nici un animal sau insecta si asta ma bucura.
Daca aceea planta a facut asta nu vreau sa imi imaginez ce ar putea face animalele de aici
Ma opresc din mers si ma duc in fata lui Daniel asteptand sa isi revina.

Imi duc mana la cap incercand sa inteleg ce vazusem si ce se intamplase in timp ce toti muschii mei se relaxau. Ma uit in jur si o vad pe Cristina dupa ce ii auzisem vocea cu cateva secunde mai inainte. Nu era un...inger? Ma intreb uitandu-ma la fata si clipind in ochi. Poate ca planta aceea m-a facut sa vad mai ciudat ... mi se paruse ca ... vazusem un inger. Imi zic cu voce tare incercand sa ma ridic.Ma uit la copacii cei inalti si ma hotarasc sa ma urc in ei, caci deja se facuse seara si nu doream sa mai patesc ceva.Imi ajunsese o planta pentru o singura zi. E noapte. S urcam sus. Ii zic Cristinei aratandu-i copacul. Nu te speria m-am mai urcat in el. Nu are nimic.

Bine macar ca nu are nimic acel pom ca restul sunt tare ciudate.
Ma urc in pom si ma asez pe o creanga destul de stabila incat sa nu se rupa sub greutatea mea. De acolo se vedea mai bine aceasta lume ciudata si in departare se vedea o padure aparent normala si linistita.
Un liliac destul de mare trece exact pe langa mine fara ca eu sa fac ceva. Eram sigura ca ma va ocoli si ca nu imi va face nimic si de aceea nici nu ma miscasem.

Ma uit in sus la liliacul care trecuse pe langa Cristina si zambesc. Macar o ...''ruda'' a noastra se afla aici. Si e primul animal pe care l-am vazut. Ma urc in copac pe o ramura sub cea in care se afla Cristina. Facusem asta in caz ca intalneam alte animale care ne puteau rani grav si speram sa o ajut. Cel putin ... ea statuse in apropierea mea cand eram inconstient si paralizat. Ma uit atenta la cer si trag puternic aer in piept, apoi imi aduc aminte de o intrebare pe care doream sa i-o pun Cristinei, asa ca zic.
Dar cum ai ajuns aici? Intreb curios de raspuns.

Pai Daniel nici eu nu stiu sigur. Stiu doar ca eram in gradina cu unchiu si ca ne antrenam cand eu am inceput sa vad negru in fata ochilor si cand m-am trezit eram aici. Cum am ajuns si de ce sunt aici nu stiu, dar tu cum ai ajuns in lumea asta ciudata?
Ma uit la cerul care era foarte normal pentru acest loc atat de ciudat.

Oftez si privesc cerul incercand sa gasesc niste explicatii in aparitia noastra aici. Nu imi venea in minte nicio explicatie logica, decat o anomalie, poate ... . Pai eu eram la o masa intr-o cafenea si vorbeam cu o persoana. Apoi, pur si simplu, m-am trezit aici holbandu-ma in stanga si in dreapta incercand sa inteleg unde ma aflam si cum puteam sa plec. Si uite-ma pe jos dupa ce ma apropiasem de o floare. Nu am reusit sa ma feresc la timp si am fost atins foarte putin, dar a fost ca o doza mare de spray paralizant.

Se pare ca o sa stam ceva timp prin locul asta ciudat si pentru ca nu cunoastem pe nimeni si nimic de pe aici eu zic sa stam momentan aici.
Sar de pe aceea creanga direct pe pamant. Ma uit in jur si vad ca deja s-a inserat asa ca ma urc inapoi pe creanga inainte sa vina vreun animal ciudat.

Normal ca nu cunostem pe nimeni. Brusc, o idee nebuneasca imi venise in cap. Ma ridic si cobor de pe ramura uitandu-ma in jur, incercand sa aud mai bine orice sunet care venea din departare. Poate au mai aparut pe aici alte persoane ... poate nu suntem singurii. Spun cu zambetul pe buze, dar cand linistea persista ma facea sa-mi pierd tot curajul si sa abandonez acea idee stupida. Nu avea rost. Eram singuri pe acest taram ciudat si fara cale de scapare. Usor, usor toate sperantele dispar si ma lasa secat. Ma asez sub copac privind pierdut in fata mea dorind sa vad ceva cunoscut, dar dorinta nu mi se indeplinise. Las un scurt oftat sa-mi paraseasca buzele si ma ridic in picioare, urcandu-ma iar pe ramura de unde coborasem si ma uit pierdut spre cer.

Starea aceea de deja vu ma urmarea in momentele astea. Aveam senzatia ca am mai fost pe aici canva si ca stiu aceste locuri,dar totul mi se parea absurd eu nevand cum sa mai fi fost in acest loc ciudat.
Daniel nu stiu de ce dar am impresia ca am mai fost aici si cunosc locul asta.Este un sentiment ciudat.

Ascult ce-mi spune Cristina si incerc sa ne evaluez posibilitatile, dar mi se parea prea aiurea. Era imposibil asaceva. Oare are dreptate? Ma intreb uitandu-ma in sus la fata, apoi ma hotarasc sa aflu asta, dar atunci cand rasarea asazisul soare.Vom afla daca sti locul asta maine. Cand soarele va rasari incearca sa te ghidezi. Am eu grija sa nu patesti ceva .... Spun in timp ce ma uit la medalionul meu care ascundea o putere incredibila si o alta identitate a mea.

Auzind ce a spus Daniel ma simt putin jignita eu fiind pregatita pentru orice neavand nevoie de ajutor pentru a nu pati ceva, dar fiindca nu aveam chef de certa ma uit catre cer.
Nu trebuie sa iti faci griji pentru mine pentru ca am fost antrenata sa pot supravietui oricunde chiar si intr-un loc ca asta si apropo data viitoare ai mai mare griji cu planetele de pe aici unele pot fi chiar mortale spun eu serioasa uitandu-ma in continuare la cerul instelat.

off: baiatul ii ofera ajutorul si ea nici macar nu-i multumeste? chiar asa?..urat ..urat [)]
on:

Imi dau ochii peste cap si ma uit in sus privind-o.Pe chipul meu apare un suras diabolic. Te poti descurca cu orice? Si oricand? O sa vedem asta ... Imi zic facand un plan destul de colorat. Nu ma mai deranja ca stateam aici. Locul asta poate ma ajuta sa-i bag mintile in cap fetei si sa o invat ca fiecare are cate o slabiciune si nu poate face orice. Dar beleaua era alta. Nu aveam nicio sursa de hrana si niciun fel de sange si sa mi-l beau pe al meu era moarte pura. Poate..Cri...Nu! Mai intai o invat minte apoi ma delectez si eu putin... Imi zic zambind si privind cate un punct inexistent pe o frunza. Creierul meu lucra febril pentru a gasi raspunsuri unor intrebari pe care mi le pusesem de cand ajunsesem aici, dar oricine avea nevoie de odihna asa ca inchid ochii sperand sa adorm putin.

Observ ca Daniel a inchis ochii probabil pentru a dormi asa ca ma dau foarte usor jos de pe creanga si ma indepartez de acel pom. Dupa ce ajung undeva departe de pom ma uit in urma sa vad daca Daniel a observat sau simtit ca eu am plecat si nu vad pe nimeni venind. Imi continui drumul in ciudata padure in care parca nu mai era asa de intuneric. Chiar daca era noapte nu imi era deloc somn asa ca hotarasem sa plec de acolo fara sa ma auda Daniel ca sa il las sa doarma.
Cu cat mergeam mai mult cu atat imi dadeam seama ca mai mult ma rataceam prin aceea padure.
Perfect acum m-am ratacit, macar asa aflu si eu daca chiar am mai fost pana acum aici.

Ma trezesc brusc, incat cad pe jos lovindu-ma la cap. Perfect ... nici sa dormi nu poti aici ... Ma linistesc si ma gandesc la cosmarurile pe care le avusesem. Cele mai mari temeri ... toate mi se aratasera. Locul asta e ciudat ... Zic, dorindu-mi sa nu fi spus asta cu voce tare, dar o facusem. Din instinct ma uit sus si observ ca acolo numai se afla Cristina. Oftez si ma ridic de pe jos, scuturandu-ma de haine, apoi ma uit in jur. Nu e pe aici. Era o mare problema ca nu o puteam gasi. Eu ma ghidam numai dupa mirosul sangelui unei persoane ca sa o gasesc, dar cum ea nu s-a taiat inainte sa plece ca sa-i simt eu mirosul, nu o puteam gasi. Ma rezem de copac gandindu-ma la alta solutie, dar aveam doua solutii si nu prea confortabile.1.Sa plec ca si orb in cautarea ei sau 2.sa folosesc medalionul care il primisem drept rasplata si care ascundea ceva ce nu-mi puteam imagina, cel putin nu inca. Urma sa aflu ce puteri ascundea medalionul foarte curand. Dau din umeri si incep sa merg intr-o directie oarecare, fiind foarte evident ca alesesem prima varianta.

Mergeam printre copaci fara sa ma uit in ce directie o iau.Toate locurile mi se pareau familiare si ma simteam acolo ca si acasa.
Mergand ma impiedic de o radacina a unui pom si cad exact in fata unei case mari si impunatoare. Cand privesc aceea casa o amintire imi vine in minte. Vedeam o fetita de 5 ani care alerga fericita pe holurile casei. Fetita ajunge in salonul casei unde erau parintii ei si cand ii vede se duce si ii ia in brate. Cand aceasta amintire se termina imi dau seama ca aceea fetita eram chiar eu.
Ma pun in genunchi pe pamantul tare si raman cu privirea in gol inca uitandu-ma la aceea casa.

Nu stiam cat timp trecuse de cand incepusem sa o caut, dar deja zaream soarele rosiatic, care imi amintea de culoarea sangelui. Imi simt coltii si mai proeminenti de cat erau, dar dau din cap incercand sa-mi potolesc foamea. Deodata, a doua varianta nu mi se parea atat de nepotrivita si merita incercata. Ma asez sub un copac si studiez medalionul pe care il primisem de la Kara. De fiecare data cand il priveam, imi aduceam aminte de ea si imi doream sa se reintoarca, dar stiam ca asta era imposibil. Oftez si pun mana pe medalion, dorindu-ma sa aflu cum functioneaza, dar totul se intuneca brusc.Nu stiam ce se intampla cu mine si ce faceam. Dar simteam ca ma miscam, mai precis alergam. Nu stiam ca mai am atata forta incat sa alerg, dar sigur visam ... sau era din vina medalionului. Pur si simplu nu puteam sa mai vad ceva. Simteam cum corpul meu facea diverse miscari si reusisem sa deslusesc ca alergam. Mai mult nu puteam sti ce fac, dar m-am lasat controlat de acea forta incredibila nedorind sa mai stiu ce fac, fiindca o vedeam pe Kara. Dupa atat de mult timp. Era cel mai frumos vis din care nu doream sa ma mai trezesc.

off: Deci..medalionul ascundea un demon, mai exact si acesta a pus stapanire pe el..tot ce va face nu va face Daniel, ci dragul nostru demon.