Razele aurii ale soarelui luminau cu putere localul deja aglomerat. Copii,adolescenti si adulti continuau sa intre, cu zambete largi pe buze,pe usa de sticla a micutei cofetarii.
Privirea-mi cenusie ca argintul imi aluneca usor de la un grup de persoane la altul.Fara sa vreau,auzeam pana si cea mai mica soapta,chicotit sau discutie insa nu eram capabil sa descifrez simnficatul tuturor acelor cuvinte puse impreuna,mintea mea fiind in cu totul alta parte. Mi-am sprijinit cu o miscare lenesa capul in palma, mana fiindu-mi la randul ei asezata pe masuta rotunda de sticla pe care tocmai fusesera puse doua pahare lungi pline cu gheata. Am asteptat ca barmanul sa toarne lichidul portocaliu in cele doua recipiente apoi,cu mana libera, am dus bautura la gura sorbind sucul proaspat de portocale.Pentru cateva momente am tinut paharul in mana in fata ochilor fixandu-l cu un fals interes. Gheata se topea incetul cu incetul din cauza caldurii exagerate din acea ultima zi de august;o jumatate de felie de portocala jacea neatinsa pe marginea recipientului de sticla dura iar o umbreluta multicolora,care avea misiunea de a orna bautura,plutea usor printre cuburile de gheata ramase. L-am asezat la loc pe suprafata transparenta,lasandu-mi mana sa se odihneasca langa pahar iar nu dupa mult timp am simtit pe pielea-mi usor bronzata atingerea fina a unor degete lungi care se inclestau fara sfiala cu ale mele pana cand mana imi fu cuprinsa intr-o strangere usoara. Am ridicat privirea cat sa pot observa persoana ce-mi statea in fata,fixandu-ma cu ceea ce ar trebui sa fie interes.Acea pereche de ochi verzi ca smaraldul pe o fata ovala si bine bronzata incadrata de lugi suvite blonde nu imi inspirau nimic,poate doar dispret pentru ca stiam ca nu era interesata in mine,
ca de obicei. M-am ridicat brusc de pe scaunul de lemn,tragandu-mi mana din stransoarea adolescentei care era vizibil socata.Mi-am trecut degetele prin parul lung pana la umeri si auriu ca razele soarelui, privind afara pe fereastra cofetariei spre ocean. Intre timp am scos din buzunarul jeansilor albi o bancnota pe care am asezat-o pe masuta rotunda apoi, fara nici macar o privire in plus la adresa blondei, am iesit in viteza din local. Fata se ridicase in picioare la randul ei,strigandu-mi numele de cateva ori si cerandu-mi sa ma intorc dar eram cu mintea in o cu totul alta parte,incat nu am inteles mare lucru din ce rostise.Un oftat sonor imi parasise buzele in timp ce pasi rapizi ma conduceau spre un hotel mult prea luxos pentru gusturile mele, unde bunul meu prieten Kiro imi facuse rost de rezervare. Pana cu cateva ore in urma fusese si el in acel hotel cu familia lui. Impotriva vointei mele ma tarasera si pe mine in micuta lor vacanta,avand in vedere ca roscatul si eu ne cunosteam,practic si teoretic, de cand ne nascusem. Inainte sa plece ma intrebase daca vreau sa ma intorc cu el si parintii sai inapoi in Osaka, dar am refuzat amabil oferta. Mai lipsea o saptamana pana la inceputul scolii iar eu vroiam sa ma bucur de timpul care imi ramasese departe de locul pe care eram nevoit sa il numesc "casa". Acela era unul dintre cele doua motive pentru care am hotarat sa raman singur
pe acea micuta insula de pe Pacific. Intrat in cladire,am luat cheia camerei mele de la receptionera care,vazandu-mi expresia mai dura ca de obicei, ma privi oarecum ingrijorata. Am ignorat-o si mi-am continuat drumul spre camera; am trecut pe langa elevator,vrand sa urc scarile pana la etajul 5. Nu aveam nervii necesari pentru a sta nemiscat in liftul de obcei plin de persoane care ma priveau inistent si sopteau intre ele fraze care ma deranjau destul de mult. Eram satul ca lumea sa vada in mine un baietel orfan care supravietuise ca prin miracol unui incendiu devastator,sau un mijloc prin care sa se apropie de averea familiei mele. Ma saturasem sa fiu inconjurat de prieteni falsi care sa nu ma vada pentru ceea ce sunt cu adevarat. Falsa amabilitate, zambete fortate si priviri rautacioase,pline de invidie si repros imi faceau greata. Doar gandul ma facea sa-mi pierd calmul cu usurinta. Pentru o singura secunda am inchis ochii si am inspirat profund,incercand sa nu ma mai gandesc la nimic; acel scurt moment de neatentie ma facu sa nu observ o alta persoana,la fel de grabita ca mine, care avusese intentia de a cobora scarile. Ciocnidu-se de mine,facu un pas in spate inainte de a-si pierde complet echilibrul de a cadea pe cimentul rece. Eu am ramas aproape neclintit; lovitura doar ce ma impinsese putin in spate. Ceea ce m-a surprins nu a fost accidentul,ci persoana care il cauzase. Privirea-mi argintie,plina de raceala intalnise doi ochi mari si vioi, mai negri decat a unui cerb pe care i-am recunoscut imediat: Ashiya Mizuki, colegul meu de clasa si persoana
care isi facuse loc in inima mea cu o incredbila usurinta. Acesta isi dadu parul lung pana la umeri si negru ca smoala din fata ochilor si ma privi la fel de surprins.
-N..Nobuo...Shin? murmurase inclinand usor capul intr-o parte,gest facut de fiecare data cand punea o intrebare. Am aprobat,limitandu-ma la a da din cap in sens afirmativ.
-Imi pare rau. Adaugase. Trebuia sa fiu mai atent pe unde merg... Isi dusese o mana la ceafa, ciufulindu-si usor parul; buzele ii se arcuira intr-un zambet mic dar atat de sincer. Nu puteam gasi urma de superficialitate in niciun gest de-al brunetului. Mizuki era singura persoana,cu exceptia lui Kiro, care ma considera o persoana ca oricare alta si ii eram recunoscator. Am intins mana dreapta spre el.
-Nu iti cere scuze; nici eu nu am fost atent pe unde mergeam. Mizuki imi prinsese mana; atingerea fina a degetelor sale imi dadu fiori, in sensul bun al cuvantului. O atingere inocenta care insemna atat de mult pentru mine. Pentru o secunda parea ca gheata din privirea mea se topise iar un zambet,de data aceasta real, isi facu loc pe buzele mele.
-Esti bine? Am continuat dupa ce brunetul se ridica in picioare. isi scutura hainele de praf apoi ma privi direct in ochi,ceva ce nu multe persoane indrazneau sa faca;dar el era special. Era amabil,sincer si nu se temea in a-si exprima punctul de vedere; probabil toate aceste calitati ale sale ma facusera sa ma indragostesc de el. Stiam cat e de gresit si imoral sa iti doresti cu atata ardoare o persoana de acelasi sex;lumea privea acest tip de relatie cu ochi rai si acuzatori dar as fi fost dispus sa ignor aceste prejudecati daca as fi putut sa am acea fiinta, pentru mine perfecta.
-Sunt bine. Doar o mica durere de spate,dar totul e in regula. Imi raspunse iar zambetul ii disparu brusc de pe buze cand observa ca inca ma tinea de mana. Probabil ii displacea acel contact intre noi pentru ca isi trasese repede mana din usoara stransoare.Mizuki isi drese vocea, luandu-si pe urma privirea de la mine si asezand-o asupra scarilor din spatele meu.
Oftase usor,ma ocolise iar dupa un mic semn de salut cu mana la adresa mea disparuse in jos pe scari fara un cuvant in plus.Acel comportament neasteptat al brunetului ma facea
sa ma intreb daca aveam sa il mai vad inainte de inceperea noului an scolar.
~~~~~~
Nobuo Shin
Ashiya Mizuki [ignore the bitch please >,>]
~~~~~~
L-am postat deja pe cateva forumuri,dar nu ma pot abtine. Vreau sa aud si parerile voastre despre acest fic. Eu inca sunt de parere ca nu e foarte interesant,chiar daca anumite persoane spun ca e bun...
So...your opinion is...?

mie imi place.chiar daca nu are prea multa actiune(logic,doar e prima parte!) pare destul de interesant. sper sa pui si continuarea! oricum, chiar daca sunt eu fana anime, si imi palce japonia, tot urasc numele lor! nu stiu de ce la atat de multi le plac, dar eu le gasesc si complicate si "incerte" la definirea genului unei persoane in fine, asta nu afecteaza evident ficu-ul.ti-am zis, imi place si astept continuarea:)

Ma bucur ca iti place ^_^ Here Part 2


Am urcat in graba scarile pana la etajul 7,unde se afla apartamentul meu. Am introdus cheita aurie in broasca usii pe care am trantit-o in urma mea odata intrat in spatioasa incapere. Am analizat camera pentru a mia oara: in fata mea se intindea ceea ce ar fi trebuit sa fie sufrageria. Culoarea predominanta era purpuriul; peretii aveau o nuanta deschisa in timp ce tavanul era alb,stralucitor in lumina soarelui. Parchetul era acoperit intr-o anumita masura de un covor dreptunghiular,mov si pufos. Camerei nu ii lipsea canapeaua lunga in piele de culoare alba. Cand intrasem pentru prima oara in acea incapere imi fusese teama ca daca as fi facut un pas in plus i-as fi ruinat frumusetea. In fata canapelei,la doar cativa centimetri distanta de aceasta, se afla o masuta in sticla pe care era asezata o mic vaza cu diverse plante si flori ce erau in perfecta armonie cu acea camera. Mi-am facut drum spre dormitor,aruncand cheia pe masuta si facand o grimasa de dezgust la acel aer inchis ce inunda camera. Inchisa usa in umra mea,de data aceea cu mai multa blandete, m-am indreptat cu pasi grabiti spre fereastra dand perdelele purpurii la o parte si lasand astfle razele soarelui sa lumineze incaperea pana atunci cufundata in intuneric. O rafala rece de vant imi inunda plamanii odata deschis geamul; suvitele aurii imi dansau in aer iar acel miros unic de sarat provenit de la ocean imi gadila narile. Sunetul valurilor izbindu-se de tarm imi adusesera un zambet pe chip, luand cu ele in adancul oceanului gandurile si amintirile mele despre trecutul nu foarte fericit. Pentru prima oara in ultimele trei zile ma gandeam ca facusem bine sa nu ma intorc in Osaka cu Kiro si ai sai. Oricum as fi fost in plus iar roscatul e ocupat. Mi-a spus o voce dupa ce imi amintisem motivul pentru care trebuise sa plece: fusese chemat pentru o intalnire a Consiliului Elevilor la scoala;ceva legat de noul an scolar,de boboci si de noii sefi ai claselor. Lucruri plictisitoare in care nu aveam de gand sa imi bag nasul.
In plus, linistea ce ma inconjura in acel moment era ceva ce nu puteam gasi sub nici o forma in acel blestemat conac in care eram obligat sa locuiesc cu unchiul meu si zecile sale de majordomi. Dupa ce ambii parinti murisera, acea persoana a luat controlul asupra corporatiei fundata de tata meu "pana ce Shin va fi in stare sa se descurce de unul singur" , spunea testamentul batranului. Trebuia sa termin liceul si cel mai probabil facultatea pentru a putea pune mainile pe acea afacere. Nu ca eram pasionat de economie si politica,dar uram felul in care Nobuo Shintarou facea afaceri; era nedrept cu toata lumea si se uita doar dupa propriul profi. Imi venea greu sa cred ca avea sa imi cedeze postul sau cu usurinta.
Am inspirat profund, intorcand saptele peisajului de afara. M-am asezat pe marginea patului,lasandu-ma mai apoi sa cad pe asternuturi cu privirea pierduta. Totul in jurul meu incepuse sa se intunece iar tavanul alb capata incetul cu incetul nuante tot mai inchise de albastru pana cand devenise negru la statul pur. Am deschis ochii si am privit debusolat in jur. Era intuneric,nu reuseam sa vad aproape nimic din ceea ce ma inconjura. Pentru putine secunde tot ceea ce puteam auzi era sunetul vantului si crengile copacilor ce bateau in geam datorita acestuia. Apoi au inceput: urlete de agonie insotite de tot felul de sunete ciudate in fundal si de inconfundabilul miros de ars. Atunci mi-am dat seama unde eram; ma gaseam in patul meu,in camera mea din conc cu 10 ani in urma. Era ca un deja-vù sau ca un cosmar ce continua sa se repete din nou si din nou. Am sarit din pat,apropiindu-ma de geam si asteptandu-ma la ce era mai rau; stiam ce eram pe cale sa vad iar temerile mele se adeverisera din nou. Toata aripa de Vest a conacului era incendiata. Am privit ca si hipnotizat flacarile ce se inaltau cu maretie spre cerul neinstelat al acelei nopti. Ca de fiecare data, lacrimi continuau sa se scurga usor pe obrajii palizi in timp ce priveam terorizat cum camera in care mama mea,unica persoana la care tineam, dormea linistita pana cu 5 minute in urma ardea din temelii. Eram pietrificat,speriat, nervos. La doar o saptamana dupa ce tatal meu fusese ucis, partea conacului in care se gasea mama mea ardea in flacari; daca nu as fi refuzat oferta femeii de a dormi cu ea in acea noapte probabil nu as mai fi fost intreg in acel momet. Nu era doar o coincidenta...cineva chiar ne vroia morti pe toti doar ca din cauza neatentiei lor nu au reusit sa duca la bun sfarsit planul lor; dar probabil nu aveau sa se opreasca acolo mi-am zis inchizand ochii si incepand sa plang mai tare,aproape inecandu-ma in propriile lacrimi. Nu m-am orpit nici cand am simtit doua brate puternice luandu-ma din fata ferestrei si fugand cu mine afara. Era Kai, cel mai apropiat prieten al meu si in acelasi timp garda mea de corp. Cand ma lasa jos pe iarba in gradina conacului am vrut sa fug spre cladirea in flacari,sa imi ajut mama sperand ca era inca in siguranta dar picioarele imi erau ca intepenite; tremuram din toate incheieturile si nu reuseam sa fac un singur pas asa ca m-am lasat sa cad pe jos,cu privirea incetosata de lacrimi inca fixata aspupra conacului.
Deschisesem ochii speriat pentru a doua oara,privind agitat in jurul meu. Eram in dormitorul din hotel,in siguranta,nimic nu era in flacari cu exceptia corpului meu. Mi-am dus o mana la frunte simtind cu ard; am sters sudoarea si am oftat cu regret. Nu fusesem in stare sa ajut unica persoana care ma iubea si pe care o iubeam. Am fost un las si un egoist. Cum am putut sa stau acolo si sa privesc cum jumatate din persoanle la care tineam ardeau in acel incendiu clasificat printre cele mai mari ale deceniului? Mi-am reprosat pentru a suta oara,ca si cand m-ar fi ajutat la ceva. Tot ce imi ramasese era razbunarea si dorinta de a vedea cei ce mi-au distrus familia suferid; moartea era un pret mic cu care puteau scpa. Ei trebuiau sa sufere si sa simta durerea ce o simtisem eu cand imi vazusem tatal zacand intr-o balta de sange sau cand am pierdut persoana ce imi daduse viata; trebuiau sa simta gustul amar al durerii si al suferintei, sentimentul de vina ce te facea sa innebunesti; trebuiau sa treaca prin Iadul in care trecusem eu si aveam de gand sa ma asigur ca nu vor scapa de acea soarta. Nu reusisem pana atunci sa descopar cine era la conducere,dar daca omorasera de doua ori pana atunci, o vor face si a treia oara. Si stiam exact cand: ziua in care voi absolvi facultatea; ziua in care viitorul tarii va fi in mainile mele vor veni dupa mine si vor incerca sa imi ia viata la fel cum o facusera cu 10 ani in urma cu Nobuo Asagi,raposatul meu tata. Cand acea zi va veni, ii va astepta o mare surpriza pe care o planuisem de multi ani.
M-am ridicat din pat,trecandu-mi o maa prin pletele blonde ca si cand as fi putut alunga orice gand cu ajutorul acelui gest. transpirasem in timpul somnului din cauza agitatiei si aveam urgenta nevoie de o baie relaxanta si de un mod de a-mi petrece restul noptii fara a fi nevoit sa imi umplu mintea cu trecutul si cu "planurile mele diabolice". Odata pe zi era mai mult decat suficient.Trebuia sa ma distrag de la obisnuita rutina zilnica cat mai aveam ocazia si sa uit macar pentru o singura noapte de probleme. Avea sa fie destul de greu,dar stiam locul potrivit in care sa imi petrec timpul si sa ma gandesc doar la mine pentru cateva ore.
Intr-acolo intentionam sa ma indrept,odata terminat mult asteptatul dus.. Am iesit din baie cu un prosop in jurul taliei si unul in jurul umerilor. Picaturi reci de apa se scurgeu din varfurile parului blond, urmand apoi traseul lor pe corpul meu. Mi-am sters corpul umed, imbracand o pereche de jeansi negrii si mulati. Inainte de a-mi pune camasa alba mi-am sters surplusul de apa a parului,scuturand apoi usor capul; acel gest imi daruise un aspect dezordonat si salbatic foare comfortabil. Am inchis nasturii camasii, fiind atent sa ii las deschisi pe primii trei apoi,luandu-mi cheile de pe masuta de sticla am iesit afara din apartament. De data aceea am luat liftul, fiind nerandator sa ajung in acel local cat de repede posibil. Eram sigur ca aveam sa il intalnesc acolo. Doar daca nu se simtea rau pentru lovitura de mai devreme,nu avea cum sa lipseasca de la locul sau de munca. Mizuki era tipul de persoana care daca incepea un lucru, il facea pana la capat iar faptul ca tocmai el lucra acolo imi parea o binecuvantare in acel moment. Am deschis usa masinii, bagand cheia in contact si pornind motorul. Soarele apunea incetul cu incetul,lasand loc pe cer stelelor. Nuantele portocalii ce colorau cerul dispareau treptat iar orasul se cufunda incet in intuneric. Briza calduta imi mangaia pielea chipului iar buzele mi se arcuira involuntar intr-un zambet doar la gandul de a-l revedea pe brunet. Am condus in graba spre club,parcand masina nu departe de intrare. Am coborat din automobilul negru,stralucitor facand un semn de salut garsianului de la intrare. M-am orpit in fata usii,cautandu-l pe Mizuki cu privirea printre mutime. Cand in sfarsit il vazusem,zambetul imi pierise,lasand loc unei expresii nervoase. Brunetul era la bar cu capul sprijinit in palma si obrajii rosii. Parea ca se distra de minune avand in vedere ca radea la spusele unora dintre tipii care stateau in jurul sau prvindu-l de parca ar fi fost ceva de mancare. Un val puternic de gelozie si nervozitate pusese control asupra corpului meu cand am observat ca nul dintre acei nenorociti incepuse sa il atinga fara rusine pe brunet. Mizuki parea debusolat,dar nu opunea rezistenta. Si chiar daca ar fi vrut,parea ca nu putea. M-am incruntat mai tare. Nenorocitii naibii. L-au drogat... Am realizat, indreptandu-ma spre ei cu o aura nimicitoare. Paream insetat de sange...de sangele acelor bastarzi.
Ajuns langa ei,l-am tras pe Mizuki spre mine fixandu-i smaraldele cu furie. Pumnul ateriza in fata unuia dintre tipi care incerca sa il ia inapoi pe brunet din bratele mele iar cand vazu ca nu reusea el si gasca sa se retrasera. Puteam citi ceva asemanator fricii in ochii brunetului,dar probabil fusese dar imaginatia pentru ca se agata de camasa mea imediat ce-mi ajunsese in brate.
-N-Nobuo... Vocea brunetului era diferita; parea ca sufera de durere. Privirea-mi argintie se facu mai intunecata cand am realizat ce el de drog ii dadusera. Mizuki stranse usor camasa in pumni,in cautare de sprijin avand in vedere ca deabia se mai tinea pe propriile picioare. Respiratia-i grea imi ardea pielea gatului,iar corpul incepuse sa ii tremure cu violenta.
-Nobuo,ia-ma...de aici... Brunetul avea dificultati pana si in a vorbi; deabia ce soptise acele cuvinte dar imi fusesera de ajuns. I-am ascultat cererea si,lunadu-l in brate, am iesit in graba din local. O facuse cu mana sa; si-o cautase cu lumanarea. Acum era prea tarziu pentru a da inapoi. Brunetul isi aseza bratele in jurul gatului meu,lasandu-si capul sa se odihneasca pe pieptul meu. L-am asezat cu grija in masina si i-am privit expresia indurerata a chipului, apoi am urcat la volan si am pornit motorul autovehiculului negru.

wow! imi place foarte mult cum descrii fiecare momente. te face sa te gandesti ca acolo se afla si trupul tau nu numai mintea. cum a zis si keira- nici mie nu-mi plac numele de japonezi... dar te iert daca pui urmatoarea parte. vreau sa vad ce se intampla cu astia 2 :o3