Adora sa fie bona, pentru ca adora copii in primul rand si mereu stia cum sa se comporte cu acestia, incat sa le faca pe plac, dar in acelasi timp sa nu ii rasfete prea mult. Putea spune, ca avea un dar in ceea ce facea, de aceea si alesese aceasta meserie. Dar, era doar provizorie, Elena facand facultatea de arhitectura in paralel. 
Uneori ii era greu, cu examenele si toate cele, dar se descurca si mereu o scotea la capat asa cum trebuia. Chit ca a doua zi era zombie. 
Fiind opt dimineata, se afla ca deobicei la Dan in apartament. Ii pregatise acestuia cafeaua si micul de jun, ocupandu-se si de micutul Lucas care era captivat de televizor. Il trimise pe Dan la dus, stiind ca avea nevoie de unul sa isi mai revina si chiar ii parea rau pentru sotia lui, dar nu mai aveau ce face doar sa astepte sa se duca. Desi, barbatul nu dorea sa accepte acest lucru, Elena era acolo mereu incercand sa ii mai ridice cat de cat moralul. 
-Prichindel, matinal mai esti. surase, sarutandu-i crestelul micutului ce gangurii.

Reusise sa se trezeasca asa cum trebuie in timpul dusului. Avea o intalnire importanta in aceasta zi si trebuia sa fie intr-o stare de perfectiune. Nu isi permitea nici un detaliu minor sa nu fie perfect. De la cravata pana la pantofii luciosi.
Cand cobora la parter, Dan se aseza langa micutul lui ingeras si ii depuse un sarut dulce pe frunte, ca un 'buna-dimineata' apoi merse in bucatarie, isi lua cana de cafea, murmura un 'buna dimineata' si iesi pe usa afara, val-vartej.

Zambi doar cand acesta luase cafeaua si ramase sa aiba grija de prichindelul sau, care era foarte cuminte. Avusese grija de multi copii, dar nu se compara niciunul cu a lui Dan. Asa ca, mai pe dupa masa, dupa ce il hrani, il schimba il culcase avand grija sa ii spele barbatului hainele, vasele si tot ce mai era nevoie de facut pe acolo. 
Se afla in curte, punandu-i hainele la uscat, bucurandu-se de liniste.

Sedinta fusese obositoare insa reusise sa o finalzeze cu bine si, evident, in favoarea sa. Castigase, ca de fiecare data, ceea ce nu era deloc o noutate pentru el. Era cel mai bun distre toti 'adversarii' sai din Ney-Work. Insa el, era cel mai de temut si cel mi ravnit pentru ca, evident, era cel mai bun.

Intrase inapoi in casa, prichindelul trezindu-se, iar Elena se ocupase de el. Ii puse desene, stand impreuna cu el pe canapea, invatand. Orele treceau repede pe langa ei si observa cu prichindelul adormise pe ea, furand-o in scurt timp si pe ea somnul. Macar se lungise pe canapea stand in asa fel incat sa nu poata cade piticania si ea sa stea comod.

Cand Dan intra in casa, prima imgine pe care o vazuse fusese aceea ca Elenei cu baietelul ei. Erau chiar dulci impreuna si asta il intrisa. Si-ar fi imaginat cum ar fi fost daca sotia lui ar fi stat acum in locul fetei, dormind cu baietelul lor in brate.
Imbarbatandu-se, Dan isi reprima lacrimile si isi lua copilul in brate, cu grija, iar pe Elena o inveli cu o patura.

Se trezi dupa cateva minute bune, uitandu-se la ceas. Era tarziu si ea ar trebui sa plece, daca mai dorea sa prinda ultimul metrou. Ofta usor, incercand sa se dezmeticeasca cat mai bine si se ridica pe jumatate mergand dupa Dan. 
-Umm...eu plec, v-am lasat cina in cuptor e inca calda si hainele curate sunt in dulap. Noapte buna. ii spuse aceasta blanda si se indrepta spre iesire.

- Okey, noapte buna, ii ura acesta concentrandu-se insa mai mult pe canalul pe care se dufuza un film care, desi il mai vazuse adora sa il revada mereu fiindca isi amintea mereu ca era preferatul iubitei sale care, din nereficire, acum se afla in coma intr-un pat de spital de unde, desi stia ca nu se mai ridica, prefera mereu sa spera asta.

Se incalta, isi lua geanta si parasi locuinta acestuia. O luase ca deobicei spre metrou, ca in fiecare seara, dar acum era altceva. Se simtea..urmarita si nu prea era lume la acea ora pe strazi. Grabi pasul, dar deageaba simtind cum este prinsa de brat si trasa intr-o zona mai intunecoasa nu departe de metrou. De acolo, cosmarul ei se adeverise, iar tipetele ce spargeau noaptea erau in zadar, fiind lasata in ultimul hal pe aleea intunecoasa.

Dimineata urmatoare se trezi destul de tarziu, fiind sambata si avand astfel ziua lui libera. Fusese obosit incat astazi se trezi ... ei bine la 10, peste limita lui normala. Observa ca baietelul sau deja se invartea prin pat incercand sa il trezeasca silention, asa cum facea mereu, fiinda tinea la tati si nu dorea sa ii strice somnul din prima secunda.

Fiind sambata, avea si Elena zi libera ceea ce ii prindea extrem de bine si spera ca nu o va suna Dan sa o cheme. Statea in pat, ghemuita, fara sa dea vreun semn ca avea de gand sa se ridice. Doar daca era absoluta nevoie de ea, dar daca putea spune pas, o facea cuplacere. Isi trase patura pe cap, simtindu-si lacrimile pe obraji.

Ura cand nu era Elena in weekend la el sa ii aiba grija de masa. De multe ori s-a tot gandit sa ii ofere o suma dupla pe ora in weekenduri numai ca sa o convinga sa stea si sa ii faca mancare si in cele doua zile. Insa apoi isi amintea ca trebuie sa ii ofere si ei viata personala, nu sa o mituiasca cu bani. Avea destui cat sa isi permita sa astepte meniul la un restaurant.

Luni dimineata, ca deobicei ajunse mai repede. Cu doua ore, inainte sa plece Dan la munca, ca sa ii poata face sa manance si sa mai adune una alta si eventual sa ii spuna daca avea nevoie de ceva in casa. 
Intrase in casa, cum avea cheile si pregati micul de jun si cafeaua, punandu-le pe o tava si i le duse in dormitor. 
-Buna dimineata, aici aveti micul de jun si cafeaua. Mai sunt doua ore pana sa plecati si nu uitati ca trebuie sa treceti sa vorbiti cu doctorul. ii aminti aceasta, luandu-l pe Lucas in brate.

Ca de obicei, cum nu muncest duminica, lunea la prima ora este cu ochii in ecran si il butoneaza. Cand o vazu pe menajera aducandu-i masa, respira usurat in sinea sa, pentru ca, intr-un final nu mai manca paine prajita si cafea la micul dejun. Asta se accepta doar duminica. Cand era singur.
- Da, da, sigur, ii raspunse acesta absent facandu-i semn ca poate sa plece.

Nu ii convenea cum o trata, fix ca pe o servitoare, cand Elena il ajuta defapt. O platea sa stea cu Lucas, nu sa ii faca treburile in casa. 
-Sunt platita sa stau cu Lucas, nu sa va fac treburile in casa, macar ati putea avea putin respect. ii spuse serioasa. 
Il duse pe Lucas la desene, dandu-i si micutului sa manance ramanand turceste langa el.

Dan ofta trecand cu mana stresat prin par. Avea dreptate. O platea doar pentru a avea grija de copil, desi o platea mult mai bine ca altele, insa banii in plus pana la urma ii merita la cum se comporta cu Lucas.
Poate ar trebui sa imi cer scuze ... ? Dar de cand fac eu asta in fata angajatilor? se intreba acesta, hotarandu-se sa o lase momentan doar asa, fara scuze si vedea el pe parcurs.

Il hrani si pe Lucas si il lasa la desene, sa se joace cat timp ea aduna prin bucatarie. Mereu facea curat dupa el si facea destule, dar macar putea sa o respecte pentru ce facea. Ofta incet, terminand de spalat vasele si merse sa stranga hainele puse vineri, ca sa spele alta tura de haine.

Dan cobora dupa ce manca, se spala si se imbraca. O rutina normala pe care o facea ca un robot.
Cobora la parter impreuna cu laptopul, care il tinea intr-o mana si isi lua si hartile de pe masuta de cafea, bagandu-le pe toate intr-o mapa.
- Pa-pa, pui, isi saruta acesta pe crestetul capului. Ne vedem diseara. Sa fii cuminte, campionule.

Micutul gangurii, mergand de-a busilea dupa Dan, dar cand vazu ca pleaca facu cale intoarsa mergand dupa Elena ca un catelus. Aceasta surase si isi petrecu restul zilei jucandu-se cu el iar cand adormi ii pregati cina lui Dan, ca mai apoi cand acesta intra pe usa ea sa plece.

Ajuns acasa al naibii de tarziu. Era 11 noaptea cand Dan reusi sa deschide usa apartamentului sau luxos. Tot ceea ce spera, din tot sufletul era acela ca Elena sa nu fi plecat inca. Nu suporta ideea de a-l lasa pe Lucas singur nici macar cand dormea. Chiar daca nu avea timp de asta, macar platea pe cineva sa ii tina companie.

Nu o lasase inima sa plece si sa il lase pe Lucas singura, dar gandul ca din nou va pleca asa tarziu o termina psihic. Trase aer adanc in piept si cand il vazu ca intra pe usa se imbraca deja. 
-Lucas doarme, e totul in regula, noapte buna. spuse Elena grabita vrand sa plece. 
Avea de gand sa isi comande un taxi, pentru ca nu dorea a doua oara sa o pateasca.

Dan inspira adanc incercand sa isi adune gandurile si , dupa ce fusese sigur de idee, actiona.
O prinse de brat, usor, dar ferm, oprind-o astfel din actiunea sa.
- Nu ai vrea sa dormi aici peste noapte? E destul de tarziu, ii sugera acesta, gandindu-se ca nu ar fi frumos din partea lui sa o lase singura pe strazi la ora asta. Sau lasa-ma macar sa te duc acasa.

Cand o prinse de mana, tresari. Crescuse si intr-un mediu violent, dar si dupa ultima seara cand plecase atat de tarziu nu prea se simtea confortabil sa fie prinsa de brat de catre un barbat. Inghiti in sec si se balbai. 
-Daca ma duci..Lucas ramane singur...spuse usor incet, privindu-l intr-un fel speriata. Umm...cred ca as putea ramane sa dorm aici. spuse nesigura.

Avea dreptate, Lucar ar fi ramas singur daca o ducea pe ea acasa, iar sa il lase la intoarcere singur in spate, chiar daca era cuminte, i se parea explus.
- Okey, sopti acesta, dandu-i usor drumul la brat. A ... o ... o sa-ti aduc niste haine de schimp. Ti le las in baie. Noapte buna.

Dadu doar afirmativ din cap si se descalta usor. Intrase in baie, schimbandu-se cu hainele aduse de Dan si se puse pe canapea privind absenta la tv. Nu ii era somn si nici foarte confortabil nu se simtea sa ramana la el. Isi stranse genunchii la piept privind in gol.