Inca se afla in biroul sau, meditant vestea joc pe care avocatul i-o culesese. Mia murise ... nu ii venea sa creada ca femeia pe care o iubea atat de mult murise din cauza unui nenorocit baut. Nu mai avusese cu ea relatie de multi ani, de cand Beckah, propria lui fiica, il refuzase cu inversunare. Evident, se tot chinuise sa se faca placut si sa fie acceptat insa copila pur si simplu, nu il dorea langa ea.
Trebuia sa o ia. Acum chiar nu mai putea sa il refuze. Ori asta, ori ajungea orfana si el chiar nu dorea sa admita acest lucru.

Un an trebuia sa stea cu asa zisul tata al ei, pe care il refuzase mereu. Ii ranise mama si pe Beckah de asemenea. Crescuse pana la zece ani fara tata. Nici macar nu stiuse de existenta lui, dar cand acesta dorise sa reintre in viata ei, nu fusese de acord. Era un strain pentru ea si asa va ramane, iar felul in care crescuse nu fusese unul tocmai placut, nici mama ei nefiind o sfanta, dar totusi. Isi musca buzele, avocatul lui Dan, aducand-o pe Beckah in  biroul acestuia.
Nu ii spuse un cuvant. Nici macar unul, tristetea ca mama ei murise fiind prea mare, iar ce simtea pentru Dan, era foarte usor confundat cu ura.

Se intoarse catre usa cand realiza ca avocatul reveni cu fiica sa in birou. Doamne, cat de mult se schimbase. Era adevarat ca o tot vazuse in poza, insa in realitate, fata in fata nu mai fusese de aproape 2 ani de zile. Stia totul despre ceea ce facea si pe unde umbla. Desi nu il suporta, nu putea nimeni sa nege ca nu dorea ca fiica lui sa se afle in siguranta incat, avusese practic greptul sa angajeze un spion- propriu pentru ea.
- Beckah.

Isi intoarse privirea spre el, cand ii pronunta numele. Avea o privire impietrita parca. 
-In ziua in care am facut majoratul, am plecat din casa ta. ii spuse serioasa.
Nu se chinuia sa incerce sa se inteleaga cu el. Avea de ce sa fie suparata, ranita si toate cele si acum tot ce simtise se amplificase, pentru faptul ca mama ei murise. 
-Nu inteleg de ce tii mortis sa ma mut cu tine, cand oricum pana acum sase ani nici nu stiai de existenta mea.

Stranse din maxilar abtinandu-se sa nu faca vreo scena in fata ei. Poate daca ar fi stiut ca avea un copil, ar fi venit inca de cand era in pantecul Miei. Dar nu, draga ei mama a tinut ascuns copilul atatia ani.
- Sunt tatal tau, fie ca iti convine sau nu, si nu voi ingadui sa fi trimisa intr-un orfelinat cand iti pot oferi eu casa si protectie!

-Stii de ce te-am refuzat mereu ? Pentru ca tii sa faci doar cum vrei tu si incerci sa iti rascumperi anii in care nu stiai de mine prin cadouri. Nu sunt materialista si nu dau doi bani pe cadouri. Daca ai fi incercat sa ma cunosti in loc sa imi dai cadouri ar fi fost poate altfel, dar acum e prea tarziu. ii spuse sincera. Multumesc ca imi oferi o casa. continua si se aseza pe canapea calma.

Respira exasperat trantindu-se pe scaun si apasand tasta 1 de la telefonul fix de pe biroun care ii facea legatura cu soferul sau.
- Mark, te va astepta John cu Beckah la intrare sa ii duci acasa.Ce ? ... Nu, nu. Iti spune ea. Okey. Tranti receptorul aruncand o privire catre fata lui care se asezase pe canapea. Te va duce soferul acasa. Discuti cu el ce vrei sa iti aduci din lucruri.

-Ok. spuse.
Dar totusi, facuse un gest pe care nu se gandise vreodata ca il va face. Se ridica de pe canapea si il pupa pe obraz pe Dan, iesind mai apoi din birou. Nu stia sigur de ce facuse asta, dar acum chiar nu mai conta. Intr-un fel,in adancul ei stia sigur ca acesta dorea ce este bine pentru ea, dar totusi frustrarile ei se cam descarcau pe el.

Ramase perplex cand Beckah il pupa pe obraz. Chiar il pupase sau afusese vreo vedenia? Clar trebuia sa verifice pe camera ... dupa atatia ani, oare chiar primise un pupic de la ea? Chiar asa de placut se simtea acea sarut? Zambi ca un tampit, intorcandu-se cu fata catre geam si ducandu-si mana la locul care inca avea amprenta.

Urca in masina indicata de avocatul lui Dan si ii spuse soferului unde trebuiau sa mearga inainte.  Privea absenta pe fereastra acum, simtindu-se singura in adevaratul sens al cuvantului.

Anna, era o veche prietena a lui Dan, care revenise in oras si logic prima persoana pe care dorea sa o vada era el. Asa ca ii cauta numarul in agenda, sunandu-l si asteptand ca acesta sa ii raspunda.

- Anna, draga! tipa acesta vesel in difuzor, bucuros sa auda vocea vechii sale prietene si chiar fosta partenera de afaceri. O cunostea de foarte multi ani si mereu a avut incredere in ea in materie de ... orice. Ce ma bucur sa te aud. Mi-ai lipsit. Nu vrei sa iesim candva? Abia astept sa imi povestesti pe unde ai umblat, vagaboanda mica, glumi acesta cu ea, adoptand vechiul lor limbaj.

-Heey fraieree. spuse aceasta razand. Acum am ajuns in oras, deaia te-am si sunat. Raman aici definitiv si clar iesim , trebuie. Mie dor de tine si mai fa-ma odata vagaboanta si ramai fara bijuterii. il ameninta aceasta. Unde esti acum? intreba curioasa.

Intre timp Beckah isi luase lucrurile, fiind dusa acasa la Dan, dar cand observa ce casa avea acesta simti uimirea ce punea stapanire pe ea.
-Aici locuieste? il intreba pe soferul acestuia inca uimita de cati bani avea.

Soferl se intoarse putin buimac catre fata.
- Nu stiti unde locuieste tatal dumnveasoastra, domnisoara? intreba barbatul mai mult temator de reactia poste vulcanica a fetei.

- Anna, sti bine ca bijuteriile mele sunt bine protejate. Sunt la mine in birou. Chiar mi-ar placea sa discutam, intr-un loc unde nu sunt ziaristi. Daca poti, treci te rog pe la filma, altfel ma voi asigura ca te bag cu prima ocazie cu capul in nisip.

-Umm nu. Pana acum sase ani nici nu am stiut ca am un tata. ii spuse aceasta inca uimita.
Inghiti in sec, si il privi pe soferul lui.
-Spuneti-mi va rog Beckah. Nu vreau prostii de genul cum banuiesc ca vrea tata... spuse incet.

Incepuse sa rada.
-Sigur, pot sa trec. Doar e vorba de mine iubire. spuse aceasta ironica si isi linse buzele.

Off: sa treaca pe unde?

ooc: prin patutul lui! ) la naiba, pe la el pe la firma.
bic:
Soferul se multumi doar la o scurta aprobare din cap urmand apoi sa urmeze drumul pana in fata usii de la intrare unde de altfel se afla un covor lung rosu asemeni celor de la decernarile premiilor oscar.

Off : trece si pe acolo, da mai tarziu.

On:Isi linse buzele si inchise cu Dan, spunandu-i soferului unde sa o duca.
Intre timp, Beckah privea uimita de-a dreptul uimita de ct de snob era tatal ei.

Inchise telefonul asteptand astfel posibila si rapida venire a lui Anne la el. Avea nevoie de ea si de creerul ei destept si sincer. Avea nevoie de o parere si un sfat in legatura cu fiica lui altfel chiar nu stia cum sa lege relatia.

off: Anna o cheama ))

On: Ajunse repede si intra in firma lui fara probleme, urcand la biroul acestuia, intrand logic fara sa mai bata.
-Ai chemat satisfacerea la birou? intreba aceasta serioasa, dar se vedea pe chipul ei ca ii venea sa rada.
Intre timp, Beckah ajunse in camera destinata ei, ce era cat apartamentul in care locuise.
-Multumesc, pentru ajutor. spuse aceasta sincera si usor timida privind uimita in jur.

- Sincer, este inca blocata in trafic, dar sunt sigura ca ii va conveni sa te bage si pe tine in joc, ii facu San jocul cu cea mai serioasa mutra pe care o putea adopta atunci cand erau doar ei doi intr-o camera.
ooc. sooory! )

Incepuse sa rada si il imbratisa mai apoi zambitoare.
-La fel de futabil ca intotdeauna. ii spuse aceasta amuzata, asezandu-se cu fundul pe biroul lui.
Isi permitea cu acesta. Se cunosteau de cand e lumea.

off: hai pe chat in vreo cinspe minute :o3

- Miranda, potoleste-te! tipa Mark incercand sa o opreasca pe bucatareasa din drumul ei propus catre camera domnisoarei Beckah. Vrei sa o sperii?! In..
- Inchide gura, domnule Mark, sau nu mai primesti farfuria de mujdei la cina! il ameninta femeia facand cateva gesturi din maini si continuandu-si drumul pe hol catre camera fetei asteptand cu nerabdare sa o cunoasca.

- Hai, dar inca mi-am pastrat aceasta onoare in ochii tai. Ma simt onorat. Deci, spune-mi Anna, sopti acesta asezandu-si nodul de la cravata si apropiindu-se de ea, ce onoare te aduce la mine in birou? Iti era cumva dor?

Analiza intreaga camera, ce era acum a ei si isi puse in dulap acele cateva haine ce le avea, asezandu-se mai apoi pe pat gandindu-se la tot felul de lucruri, mai mult mintea ei mergand mai departe, decat era nevoie.

Anna incepuse sa rada. Avea acel ras cristalin, ce te facea mereu sa zambesti.
-Mi-a fost dor de tine, daca asta insinuezi. surase tanara si il prinse de cravata desfacandui-o. Deeci, ce mai e nou?

Dan ofta inchizand usor ochii si amintindu-si adevaratul si importantul motiv asupra caruia dorea sa discute cu ea.
- Am o fata de 17 ani care ma uraste si nu ma vrea. Soc, nu, sopti acesta schitand un zambet stiind ca nimeni, nici macar ziaristii, si cu atat mai putin tatal sau nu stiau de ea. Pana acum.

Miranda batu usor la usa deschizand-o apoi si observand fata care se presupunea ca e copilul domnului Cerow.
- Vai, de, mine! Tu trebuie sa fi scumpa de Beckah! tipa aceasta apropiindu-se de fata si prinzand-o de ambele maini. Buna scumpo, imi pare bine sa te cunoste. O sa ne intelegem de minune! Sunt Miranda, [are pe putin 45 ) ] bucatareasa domnului Cerow. Ti-am pregatit o prajitura delicioasa de bun venit! Sper ca adori ciocolata.

Il privi traznita si palma ei facuse contact cu ceafa acestuia.
-Esti un idiot. Are 17 ani, Dan. E normal sa te urasca, dar nici chiar. Deci, de ce nu stiu ca ai o fata pana acum? Si cand o pot cunoaste? intreba calma.

Tresari cand auzi acel tipat, privind-o ciudat pe femeia ce incepuse sa vorbeasca mult prea repede pentru ea.
-Aaa...da, cred ca da. spuse aceasta, desi nu era sigura la ce raspundea defapt.

- Dar nu am stiut pana avea 6 ani ca am o fata ... protesta Dan departandu-se de Anna si incepand sa se plimbe prin camera enervat. Apoi am incercat ma arat ca le vreau langa mine si ca tin la ea, dar pur si simplu nu m-a vrut! ... Iar acum, ei bine, mama ei a murit, sfarsi acesta discursul.

- Miranda .. ! se vaita Mark intrand in camera ca un uragan si tragand de femeia mult prea lipicioasa cu copii. Ti-am spus sa o lasi sa se acomodeze, in numele celui sfant! protesta acesta tragand viguros de ea.
- Da...
- Haide! ...