Desi se afla in sezut pe canapea, nu putea spune ca ploapele mai erau complet deschise. Cu gandul deja plecat in lumea viselor si cu gura intredeschisa, Dan deja incepuse sa intre in strarea dintre somn si realitate insa prea nenorocul lui, afurisita de Beckah il trezi.
- Mh.... buna.

-De ce nu te duci sa dormi in pat? il intreba aceasta calma, privind plictisita tv-ul acum.
Realiza tarziu ca acesta atipise, dar nu era vina ei ca el se gandise sa doarma pe canapea, cand la etaj aveau un pat imens .

- Tu de ce dracu nu te duci sa mai si gatesti sau sa mai calci din cand in cand? Astazi de dimineata m-am trezit fara nici o camasa curata, dar miteni calcata! Toate vreti servitori la picioare si o masina care sa va duca la shopping non stop!
Efectiv exploda de nervi dupa o dimineata in care trebuise sa isi ia o camsa din cosul de rufe si dupa o zi plina de stres la munca. Banii nu cad din cer! tipa acesta exasperat ridicandu-se si urcand sus fara sa ii mai spuna nimic.

Il privi exasperata si logic merse dupa el si iesise un scandal monstru. Bruneta ii spuse ca nu mai vrea sa il vada in viata ei si pleca din casa.
A doua zi isi luase lucrurile, lasandu-i inelul de logodna pe birou. 

* 4 ani mai tarziu *
Nascuse un baietel superb, iar Beckah locuia singura acum. Nu mai avusese nici o relatie dupa Dan , fiind mama acum si trebuind sa aiba grija de micutul ce avea deja patru ani. .Se afla in bucatarie, pregatind ceva de mancare, in timp ce Daniel se juca cuminte in living, cu jucariile. Bruneta il mai verifica uneori sa fie sigura ca e bine.

Trecusera 4 ani de cand nu mai avusese nici o legatura cu Beckah, si sa fie al naibii daca nu regretase in fiecare zi de atunci momentul in care nu isi tinuse gura si o certase in legatura cu camasile alea afurisite. Oboseala isi pusese accentul in acea seara. Poate daca ar fi fost am relaxat nu ar fi sarit ca ars la cearta.
Nu o mai vazusese de 4 ani dar avusese grija sa ii trimita de Craciun si de ziua ei, in fiecare an cate un cadou. Era un barbat grijuliu. Si asta pentru ca, de cand plecase, nici o femeie nu reusise sa o inlocuiasca.

Si iata ca se afla in fata usii ei. Cel putin, asa avea informatiile, ca acolo sta. Spera ca nu trimisese in ultimii 4 ani cadourile aiurea.
Cu o mita exitare de bataie a inimii, Dan batu la usa numarul 435 asteptand in speranta ca cineva ii va deschide.

Micutul auzind usa, se ridica si fugi deschizand el. Il privi curios pe Dan.
-Cine esti?intreba micutul.
Bruneta lasase tigaia deoparte, fugind dupa Silas si ramase traznita cand il vazuse acolo pe Dan. Se lasa la nivelul micutului.
-Nu e voie sa deschizi usa asa, nu stii cine poate fi. Haide, du-te joaca-te, mami are ceva de discutat. ii spuse blanda.
Sarutandu-i fruntea, il lasa sa plece sa se joace, in timp ce bruneta se ridica. Arata la fel. Chiar daca nascuse, isi pastrase silueta de invidiat.
-Ce cauti aici? il intreba pe Dan, in ochii ei citindu-se mai mult decat era nevoie.

Dan ramasese trasnit cand vazuse prea mult informatii cat sa le procesese. Copil? Mami? Oare cei 4 ani au fost prea mult? La dracu, bou ce esti, doar nu te-ar fi asteptat pe tine sa te razgandesti.
- Am .. hm... incepu acesta jucandu-se putin cu nodul de la cravata. M-am gandit sa trec sa vad cum o mai duci ... si ... sa ma asigur ca adresa a fost buna.

-Da a fost. Multumesc pentru cadouri. spuse aceasta zambind incet. Intri? intreba.
Se dadu din usa, facandu-i astfel loc sa intre.
-Mamiii, pot sa ma uit la desene? intreba micutul.
-Sigur puiule, doar sa nu dai tare sonorul. ii spuse bruneta. Sunt singura Dan, si ai fi stiut mai multe in seara aceea daca nu te certai cu mine. ii spuse. 
Silas, bineinteles ca venise iar privindu-l curios pe Dan.

Se opri prosteste in fata usi desi abia se chinuise sa o inchida in urma sa.
Nu era cu nimeni? Adica exista o mica - mare posibilitate sa fie acel copil al lui? De ce naiba nu ii spusese niciodata?
- De ce nu mi-ai spus niciodata?! La naiba, Beckah! marai acesta cat de incet putu, dar foarte aproape de urechea ei. Ai pastrat 4 ani secret faptul ca am un copil?

-Mai stii ce mi-ai zis in seara aceea Dan? Mi-ai spus ca te insel, ca nu imi pasa de nimic si ca stau pe banii tai. Stiam din seara aia ca sunt insarcinata si vroiam sa iti spun, dar ai preferat sa te comporti cu mine ca si cu ultima tarfa. spuse aceasta.
Intrasera in bucatarie, bruneta vrand sa termine de facut mancarea.
-Nu parea sa te intereseze chiar deloc faptul ca imi era rau mereu. Nici macar nu ai bagat de seama ca nu mai lucram la un momentdat. Da, am pastrat faptul ca ai un copil, pentru ca daca iti ziceam atunci nu m-ai fi crezut. spuse intorcandu-se spre el.

Oscila intre doua idei insa intr-un final se hotara sa mearga in living unde observa cum micutul se juca.
- Chiar era copilul lui? Chiar era tata? Chiar se simtea atat de nasol ca nu si-a petrecut 4 ani cu el? Se apleca, stand acum la acelasi nivel cu el, examninandu-l atat de intens.

Micutul isi ridica privirea si zambi. Avea zambetul lui Dan, asta era clar.
-Sunt Silas. se prezenta micutul, intinzand mana spre acesta.
Bruneta se opri in usa, privindu-i, iar un micut zambet ii aparu pe buze. Nu se gandise vreodata ca il va vedea pe Dan langa copilul lui, dar se pare ca orice e posibil.

Dan ramase putin perplex. Ce naiba sa ii zica? "Buna, sunt Dan"? sau, "Buna, sunt tatal tau"? sau .... "Buna, sunt idiotul de tata care pana acum nu a fost langa tine"? La naiba, era doar un copil! Asta ii mai trebuia, sa nu il accepte.
Se rezuma insa doar la a-i lua manuta si a o mangaie cu degetul lui mare. Era asa micuta si de fica. Oare cat de mica fusese in primele zile?

Micutul isi privi mama zambitor, apoi isi intoarse privirea spre Dan.
-Mami imi spune mereu ca tatii e plecat intr-o misiune secreta. Nu stii cand se intoarce? intreba micutul curios privindu-l pe Dan.In ochii micutului se putea citi tristetea, ceea ce o facuse pe bruneta sa simta un gol in stomac.
Stia ca nu facuse bine ca nu il sunase pe Dan, dar avusese tot dreptul sa nu o faca dupa ce se intamplase intre ei.

Ce ar fi putut sa ii spuna? Ca el e tatal si ca puf, a aparut din minune?
Se mira faptul ca ii spusese micutului ca se afla in misiune secreta. Asta il mai linistea putin. Poate poate, avea sa il accepte ca tata. Dar se simtea ca un prost, ca niciodata, din simplu motiv ca nu stia cum sa ii spuna ca el e tatal sau.
- Sunt sigur ca tatal tau te iubeste mult ... .

Micutul il privi si fara nici o stire sau ceva, il imbratisa pe Dan.
Bruneta ramase surprinsa de gestul micutului, dar poate ca era ceva normal. Cum Dan, era pana la urma tatal sau, poate ca Silas se simtea in siguranta, chiar daca era prea mic sa realizeze cine era acesta cu adevarat.

Fusese luat prea prea nepregatite acea imbratisare. Nu se asteptase la una, dar sa fie el al naibii de nu se simtea atat de bine in stransoarea acelor manute mici.
Reactionand, usor usor dupa impact, Dan se lasa mai bine pe podea, luandu-l pe minut in brate si oferindu-i si el o imbratisare de urs ca raspuns.

-Mamii, mergem in parc? spuse micutul curios, privindu-si mama.
Aceasta zambi incet.
-Sigur puiule. Du-te imbracate. ii spuse serioasa.
Micutul il privi curios pe Dan.
-Vii cu noi? intreba rugator, in timp ce isi lasa capul pe umarul sau.
Se vedea ca ii lipsise partea paterna de cand se nascuse, dar bruneta nu putuse sa ii spuna atunci, iar dupa ii fusese frica de reactia lui.

- AM ... da, cred ca.. .cred ca da, bolborosi acesta, gandindu-se ca ar fi bine sa accepte cam tot ce vrea micutul daca doreste sa mai fie numit in viitor tata de el si desigur, si acceptat. Trebuia clar sa se aproprie de el si sa devine prieteni. Sa ii castige increderea si sa ii arate ca il iubeste. Oh, ce trum lung ... ii venea sa o bata la fund pe Beckah ca tacuse ca un peste.

Micutul pleca fericit sa se imbrace, in timp ce bruneta se tranti pe canapea privindu-l pe Dan.
-Imi pare rau ca nu ti-am spus. A fost o greseala, dar am fost ranita de ce ai zis, pentru ca ma indragosteam de tine, iar tu m-ai facut in fel si chip. A fost ca un fel de razbunare, chiar daca nu una inteligenta. ii spuse sincera. 
Se vedea ca Silas deja il accepta pe Dan acolo, dar asta nu insemna ca si bruneta o va face in mod special.

- Se imbraca singur? intreba acesta putin mirat. Pana la urma, avea 5 ani, totusi, Singurel? Era bine sa se descurce, dar i se parea totusi prea mic. Abia astepta sa poata sa il imbrace el, sa se joace, sa il puna pe pieptul sa sa doarma si sa il duca si sa il ia de la gradinita. Nu ar fi crezut pana acum cateva minute, inainte sa vina, ca si-ar fi dorit sa fie tata.

-Du-te ajuta-l. Deobicei nu dureaza mult si urla ca nu se descurca. surase aceasta. Merg sa ma schimb si eu. continua bruneta.
Il lasa pe Dan sa il ajute pe Silas, in timp ce ea disparu in dormitor. Se lasa pe pat, lacrimile cazandu-i pe obraji. Nu era sigura de ce plange, dar stia ca era din cauza lui Dan si totusi inca il vroia inapoi chiar daca se certasera si toate cele.

Intra in camera cu scopul de al imbraca cumva pe micut. Nu mai facuse pana acum asta insa, cat de greu putea pana la urma sa fie ? Era doar un copil si niste haine. Asa ca, era practic si pentru el usor.
Haide Dan, fi mascult puternic si castiga-ti copilul! il incuraja vocea sa interioara care era spurcata.

Spre deosebire de alti copii mici, Silas era destept la propriu.
-Mami plange in fiecare seara. De ce? intreba micutul.
In ultima vreme bruneta o cam luase razna, mai ales ca Silas intreba destul de des de tatal lui si se gandise de multe ori sa ii spuna lui Dan, dar mereu o oprea ceva. 
Micutul il lasa pe Dan sa il imbrace, stand cuminte.

Tresari putin mirat de intrebarea micutului ramanand pret de cateva minute cu bluza in aer. Plangea? In fiecare seara? Din cauza ta si a gurii tale, bai! ii tipa constiinta, gura spurcata din mintea sa.
- Am .. incepu acesta nestiind ce sa ii spuna unui copil de 4 ani care receptase acest aspect. Poate ar trebui sa ii oferim lui mami mai multi pupicei. Uneori, au nevoie de o doza mai mare pe zi de pupici.