Je adica me, adica moi s-a hotarat sa transforme un fic mai vechi intr-un frumos one-shot. Lectura placuta!
Titlu: Social Butterfly
Poveste este facuta original cu ajutorul unor nume englezesti/frantuzesti/germane si poze cu anime.
Gen:Original
Limba:Romana
Rezumat: O poveste despre istoria unei familii, înfiripată cu putina fantezie.
Iar acum povestea in sine:
Capitolul 1-La vie est cruelle ... avec les jeunes âmes.* Noapte.Totul este linistit datorita orei tarzii .Nimeni sau nimic nu misca.Sau poate ca m-am inselat. La capatul unei strazi cu un nume greu de pronuntat , pe o bancuta acoperita de zapada sta culcata o fata cu parul blond care incearca sa-si incalzeasca mainile cu ultimele puteri. Se pare ca nu este singura fiinta inca treaza la ora aceasta , un baiat inalt cu o podoaba capilara neagra se apropie de bancuta. La auzul scartaitului zapezii sub geutatea baiatului , fata tresare si se ridica cu greu privind in directia din care venea zgomotul.
Dupa un moment de liniste intre cei doi ,brunetul sparse tacerea:
-Restez calme, ne faites pas de mal. Que fais-tu ici ce temps?**
-Je ne sais pas*** ... Atat mai reusi sa spuna blonda inaite de a lesina din cauza oboselii , probabil. Tanarul o mai privi cateva secunde apoi zambi sarcastic si isi continua drumul lasand-o in zapada rece pe fata neajutorata.
A doua zi intr-o sufragerie mobilata destul de modern pentru 1889 , un „domn” isi serveste micul dejun citind ziarul.Deodata izbucneste reusind sa o sperie pe menajera care stergea praful:
-De neiertat!Spune si tu ,Sebastian , asa ceva este inacceptabil. De ce m-ar interesa pe mine ca a murit o frantuzoaica? Pe mine ma intereseaza de englezi nu de francezi. Ce fel stire e asta?
-Da , domnule , aveti dreptate , este de neiertat. Doriti sa arunc ziarul , domnule?
-Nu ,e bine asa ; poate sunt si alte stiri mai interesante.A , si Sebastian as dori ceaiul in birou , ai inteles?
-Da , domnule.
Primind confirmarea ca poate sa plece , valetul se inclina si iesi pe usa mare si maronie indreptandu-se spre intrarea principala . Acolo postasul il astepta deja.
-Ai auzit de moartea frantuzoaicei ; unii spun ca este crima?
-Stimate domn , munca dumneavoastra presupune doar livrarea scrisorilor , nu si discutarea unor probleme care cu siguranta nu va privesc . Dupa aceasta replica taioasa brunetul intra in conac iar , postasul isi continua traseul . Majordomul arunca o privire peste scrisori si pastra doar una cu un sigiliu negru , restul ajungand la stapanul sau.
Intre timp ne intoarcem in Franta de unde a si pornit totul. De asemenea intr-o sufragerie elegant mobilata alt stapan isi ia micul dejun. Si tot un valet imbracat in negru il „acompaniaza”.In comparatie cu primul , acest domn este mult mai calm si mult mai afectat de evenimentul nefericit . Mai citi aceleasi randuri de cel putin trei ori:
„O tanara in varsta de saisprezece ani a fost gasita in aceasta dimineata pe o banca de pe strada florilor. Localnicul care a gasit-o a declarat ca era rece ca gheata si avea sange in jurul gurii. Alt locuitor povesteste cum aseara la ora 2.00 a vazut un baiat brunet trecand pe langa locul faptei si oprindu-se chiar, apoi el a plecat iar fata a lesinat . A doua zi a fost gasita moarta probabil din cauza degeraturilor.Vom astepta rezultatul autopsiei pentru a sti sigur motivul mortii.
3 decembrie 1889”
~Nous ne pouvons pas rester immobile****~ Tanarul mai citi o data articolul , apoi se intoarse spre valetul sau care astepta , probabil , un ordin.
-Imi pare rau de ea , Daniel.Ce parere ai? De ce a mai pus asa o intrebare ? Era oricum retorica . Valetul sau nu raspundea niciodata cand il rugai sa-si spuna parerea.
-Domnule , e timpul lectiei de pian v-as ruga sa mergeti in Sala cu Muzica(nume dat de stapan la varsta de 8 ani). "
Ce de obicei schimba subiectul cand trebuie sa poarte o conversatie cu mine". Asteptati-ma in Sala, merg pana la usa sa iau corespondenta.
Majordomul se inclina in fata brunetului si iesi fara sa mai astepte ca stapanul sa mai deschida gura. La intrare era deja asteptat de postas care-i inmana niste scrisori si pleca fara nici un cuvant. Dintre toate plicurile albe alese doar una cu sigiliu negru asemenea „prietenului” sau englez. Acelasi sigiliu si acelasi continut , probabil doar numele destinatarului difera.Printr-o coincidenta uimitoare cei doi valeti deschisera scrisorile in acelasi timp deci citira acelasi continut.
„ Sebastian/Daniel
Va anunt pe aceasta cale ca este nevoie de voi la sediu.Convingetiva actualii stapani sa plecati in strainatate. Va intalniti in Germania.Cand veti ajunge la destinatie veti avea o intalnire cu un domn imbracat complet in alb si cu o palarie pe cap.El va va inmana o alta scrisoare. Iar voi veti urmari instructiunile exacte.Intr-o saptamana sa fii in Germania.
P.S.: Subiectul a fost eliminat , probabil ati aflat din ziare.
Semnat, Angel. ” Sebastian zambi sarcastic la gandul ca urma sa plece din aceasta tara plina cu englezi aroganti printre care si stapanul sau. Puse foaia de hartie la loc sigur si se intoarse in sufragerie de unde „Domnul” nu se miscase deloc. Se apropie de scaunul sau oferindu-i niste ceai apoi se posta in fata lui incepand pe un ton poruncitor sa vorbeasca:
-Domnule , scuzati-mi indrazneala dar trebuie sa va comunic ceva...dar nu reusi sa-si termine sirul gandurilor pentru ca fusese intrerupt brutal de catre barbatul din fata sa:
-Stiu Sebastian.
-Stiti?!repeta mecanic majordomul destul de uimit.
-Da stiu . Trebuie sa imi continui treaba . Ieri am lasat niste documente neterminate.
-Dar domnule nu asta vroiam sa spun.
-Nu?!
-Nu , voiam sa va intreb daca nu aveti nimic de facut in strainatate...mai exact in Germania.
-In Germania...Sebastian...Doar stii ca nu imi place sa calatoresc.Ce as putea face acolo?
-Bine domnule , inteleg. Ma voi duce singur.
-Poftim?! Nu pleci nicaieri.
-Dar ,domnule . E o urgenta.
Si se mai contrazisera vreo cateva minute pana cand Christian ceda si accepta sa-si insoteasca valetul pana la „vecini” .Chiar daca acest nou statut nu-i convenea , tacu.
In acelasi timp doar ca in alta tara aceeasi discutie era purtata de alte doua persoane , doar ca in acest caz Alexander era mai usor de convins.Cei doi stapani mai cerura detalii despre data si ora plecarii.
Dictionar *Capitolul 2*:
****Nous ne pouvons pas rester immobile-Nu putem sta nemiscati
*La vie est cruelle ... avec les jeunes âmes.-Viata este cruda...cu sufletele tinere
**Restez calme, ne faites pas de mal. Que fais-tu ici ce temps? –Calmeaza-te , nu vreau sa-ti fac nici un rau.Ce faci aici la ora asta?
***Je ne sais pas-Nu stiu
Alexander von Nurenberg-
Alexander von Nurenberg 2*-
Christian von Nurenberg-
Sebastian Achilles-
Daniel Blanche-
Damon von Nurenberg-
Alexia von Nurenberg-
Alexia von Nurenberg 2**-
Angel-
*Alexander este special si diferit se fratele sau.Pe langa faptul ca imi place mai mult(nu stiu de ce) mai are si un tic destul de folositor pentru valetul sau.Datorita parului lung, trebuie sa si-l prindracu niste pamblici. Cand este nervos isi "odihneste" parul pe umarul stang, in scimb cand este calm locul este schimbat, cu umarul drept.Simplu, nu?
**v-am pus doua variante a aceluiasi personaj pentru ca nu m-am putut hotara pe cine sa pastrez, si asi dori parerile cititorilor.