Allan ofta, privind iar plicul pe care il primise cu data, locul si ora unde sa se intaleasca cu misterioasa persoana, bagandu-l in buzunar si incepand sa mearga linistind pe o alee intunecata fara sa-si dea seama ca ii cazuse plicul si putea fi gasit de oricine. Vremea era mohorata si norii prevesteau o ploaie urata si lunga insa lui nu-i pasa. Chiar ii placea aceasta vreme. Putea umbla si ziua fara ca razele soarelui sa il mai deranjeze si sa-l ameninte.
Cand ajunse in fata bisericii, Allan pasi inautru, abtinandu-se cu greu sa nu rada. Era o creatura intunecata si totusi nu avea nimic calcand pe pamant sfant. Era puternic. Nici macar preotii cu toate descantecele lor nu ar fi putut sa-l sperie sau sa-i declanseze alta reactie decat rasul.

Allan admira picturile din interiorul bisericii, auzind usa, tresarind alarmat cand nu simti prezenta pe care si-o dorea, disparand din vizorul fetei si intrand in umbra, privind-o de acolo fara sa faca vreo miscare. Trebuia sa para ca i se paruse ca acolo fusese o persoana. Poate pleaca pana vina cel cu care am de discutat. isi spusese acesta, inchizand ochii si strangand din ei cand acea persoana isi facuse aparitia pasind zgomotos pe podea si strigand ca venise si ca avea treaba, oprindu-se cand o observa pe muritoare.
- Opa.. ce avem noi aici?
- A.! sopti Allan barbatului care se apropia amenintator de fata, studiind-o.
Acesta se uita la ea de parca incerca sa o dezbrace din priviri, dorind sa stie ce se afla sub acele haine.
- Ce cauta o fata atat de tanara intr-o biserica atat de intunecata? continua acesta, oprindu-se la cativa centimetri de fata.

Barbatul se uita ciudat la plic recunoscandu-si scrisul, infuriindu-se brusc.
- La naiba! Nu credeam ca esti atat de neindemanatic! Sa pui in pericol totul pentru ca ai pierdut scrisoarea si a gasit-o muritoarea asta care trebuie acum sa plateasca. Si sti ce le fac eu persoanelor care se bag unde nu-si fierb oala, lui asa, A.? Le ucid. spusese acesta suparat privind cand la tavan, cand la pereti cand la fata doar pentru a o deruta. Acesta o prinse pana la urma de gat pe fata, strangand foarte tare si ridicand-o de la pamant pana ce auzise tipatul dezaprobator al celeilalte persoane.
- Las-o! Nu merita sa moara. ii spusese Allan din umbra persoanei cu care se intalnise, fiind multumit atunci cand acesta ii dadu drumul fetei. Ce se intampla dupa deja nu mai tinea de motivul pentru care venise, ci de pedeapsa sa.
- Bine atunci.. Sa facem altfel, A. Te provoc sa.. incepuse barbatul soptind ceva in aer, stiind ca fata nu va auzi, dar vampirul da, plecand dupa ce Allan accepta provocarea, iesind din umbra dar acoperit in intregime pentru ca fata sa nu-i vada chipul.

Allan isi dadu jos esarfa scumpa pe care o purta intinzandu-i-o fetei.
- Leaga-te la ochi cu asta. Acum. Vreau sa plec cat mai repede de aici. ii spusese vampirul fetei, privind-o, stiind ca ea nu ii putea vedea fata pentru ca era acoperit foarte bine cat sa nu stie cum arate. Pana si provocarea sa depindea de acest detaliu. Fata nu trebuia sa stie cum arata si sa stea cuminte in conacul in care avea el sa o duca. Oricum nu ar fi putut sa iasa.

Allan privi fata intrebator, dandu-si ochii peste cap. Desigur, ea nu putea sa-i vada reactiile ceea ce era bine caci multe dintre ele il faceau sa semene cu un animal infometat, cu un pradator.
- Nu o sa te ucid. Acum leaga-te la ochi cu asta si ridica-te. Avem un drum lung de mers pe jos. ii spusese nerapdator, asteptand ca fata sa il asculte altfel ar fi pierdut pariul imediat caci daca tot il mai tinea pe loc si tragea de timp ar fi ucis-o de nervi.

- Nu-ti pot spune. merturisi vampirul, prinzand-o pe fata de mana si tragand-o dupa el. Aveau mult de mers si chiar nu dorea sa-si foloseasca puterile pentru a ajunge la conac. Poate fata si-ar fi dat seama. Insa asta inseamna sa mearga pe jos in multe tari si nu-si putea permite. Dupa doua sau trei ore de mers, Allan se oprid, tinand-o bine pe fata si ridicand-o putin de la sol pentru a sisparea si a ajunge la cativa metri de conacul in care va sta. Probabil muritoarea nici nu realizase ce se intamplase sau ca el isi folosise puterile de vampir. Oricum... nici nu stia ca este unul.

- Cativa metri, Fräulein. ii raspunsese Allan pasind in curtea conacului, apropiindu-se din ce in ce mai mult de usa cea mare, deschizand-o usor si refugiindu-se inauntru. Acesta ii dadu drumul fetei, aducand repede o sarvitoare care dorea sa o conduca in camera ei, desigur tot cu esarfa la ochi. Dupa acest lucru, Allan se retrase in biroul sau gandindu-se la provocarea stupida pe care o avea si la faptul ca nu incheiase afacerea cu demonul.

Servitoarea ii spusese fetei ca stapanul ceruse sa stea in acea camera, iesind repede si incuind usa. Avea sa revina doar ca sa-i readuca masa si probabil sa o imbrace in acea seara. Stia ca in dulap erau doar haine albe si nu prea sofisticate si mai stia ca trebuie sa o imbrace cu acelea pana cand primea altele de la stapan. Si acelea ocazional si fara sa le vada fata. Nu intelegea de ce acesta facea asta, dar era o servitoare si nu avea ce comenta. Nu avea dreptul asta.

Allan se uita la rochia albastra pe care fusese a mamei sale in tinerete. Sigur avea sa se potriveasca cu fata pana a doua zi cand se va duce sa ia altele si in diferite culori. Acesta se gandi la ce ora sa trimita serivoarele sa o imbrace. Probabil mai devreme caci la miezul noptii dorea sa fie deja in sala cea mare si aranjata. Pana la urma se hotari si puse sa i se aduca mancare apoi sa i se faca baie si mai apoi sa o imbrace. Sigur avea sa dureze mai mult dupa tipetele ei de acum.

Servitoarele pregatira cina, intrand in camera fetei si lasand mancarea pe masa.
- Pofta buna, domnisoara. Voi reveni ca sa v ajut sa va faceti baie dupa masa. ii spusese servitoarea fetei, zambindu-i calcuros, sperand ca asta o va ajuta dupa tipetele sale. Nu stia daca era in pericol sau nu. Stia doar ca stapanul ei nu ucisese persoane nevinovate si ca fata, ce parea atat de inocenta, sigur nu era vinovata de ceva grav ca sa isi semneze sentinta la moarte.

Servitoarea o privi pe fata, citindu-i disperarea din ochi, oftand. Nu putea sa o ajute. Atunci chiar ar fi fost ucisa chiar ea si poate si fata.
- Trebuie sa stati aici, domnisoara. Va fi bine, veti vedea. Pana atunci mancati. Stapanul vrea ca sa nu intarziem cu pregatirile. Nu ii place sa astepe mult si se va supara daca nu sunteti gata pana la miezul noptii. Deci, va rog, mancati.

- Pentru ca este stapanul meu, domnisoara. ii raspunse servitoarea, facandu-i sem fetei sa o urmeze printr-o usa care o durea intr-o baie la fel de alba. Este seful meu, cum spuneti voi. continua, vorbind destul de greu limba fetei caci pana atunci vorbise doar in germana, nu in cea a muritoarei a carui nume nu-l stia si chiar nu era nevoie sa-l afle. Nu dorea sa se apropie de ea si sa faca greseli sau sa regrete in cazul in care urma sa fie ucisa.

- Nu, domnisoara. Nu e nimic din ce intalnesti pe la stiri sau ce stiu oamenii ca exista. ii spusese lasand-o pe fata singura in baie. Deja banuise ca a vorbit prea mult si nu trebuia sa o faca. ''Fata nu trebuie sa stie cine sunt, ce sunt si cum arat!'' Astea fusese cuvintele stapanului ei pe care aproape le incalcase. Doamne.. trebuie sa fiu mai atenta. Nu trebuie sa ma bag, pot muri daca fac un pas gresit in acest dans al mortii.