Allan ofta, privind iar plicul pe care il primise cu data, locul si ora unde sa se intaleasca cu misterioasa persoana, bagandu-l in buzunar si incepand sa mearga linistind pe o alee intunecata fara sa-si dea seama ca ii cazuse plicul si putea fi gasit de oricine. Vremea era mohorata si norii prevesteau o ploaie urata si lunga insa lui nu-i pasa. Chiar ii placea aceasta vreme. Putea umbla si ziua fara ca razele soarelui sa il mai deranjeze si sa-l ameninte.
Cand ajunse in fata bisericii, Allan pasi inautru, abtinandu-se cu greu sa nu rada. Era o creatura intunecata si totusi nu avea nimic calcand pe pamant sfant. Era puternic. Nici macar preotii cu toate descantecele lor nu ar fi putut sa-l sperie sau sa-i declanseze alta reactie decat rasul.