Rezumarea primului mesaj :

Inceputul

Ploua torential. Nu deslusea decat soaptele noptii amestecate cu picaturile imense de ploaie ce pleoscaiau. Picau din cer asemenea sulitelor, intr-un ritm cunoscut doar de ele, insa unul pe care il puteai invata inconstient daca stateai si ascultai ploaia.
Ploaia. Ultima ei furtuna, probabil, inainte de a simti colturile dintilor adancindu-se in carnea gatului. Inconstient isi duse mana inghetata si-si pipai ceafa. Era teapana, dar neatinsa. Suspina.
Ploaia continua sa cada. Luna era demult ascunsa dupa norii cenusi incarcati. Singura ei sursa de lumina se ascundea in acea seara de ea. Asa cum se ascundea mereu speranta ca va reusi ceva. Dar de data aceasta trebuia sa fie cu ea! Viata ei era in joc! Macar o data dorea sa fie si ea norocoasa. Inchise in tacere ochii brazdati de lacrimi si suspina din nou, de data aceasta mai puternic. De cat timp zacea ascunsa in acel container, rezistand duhorii ce se ridica de la gunoaiele menajere? Pe putin doua ore, de cand fusese indepartata de prietenul ei cu care se plimba prin parc.
Brusc auzi o miscare scurta, miscare ce o facu sa-si inghita instantaneu suspinele. Cineva urcase deasupra containerului. Si adulmeca in aer, cu urechile ciulite, asemenea unui animal pradator ce se juca cu prada. O facea sa astepte, dandu-i speranta ca va reusi sa scape cu viata. Ceva zgarie suprafata capacului containerului. Fata icni scurt, inainte de a apuca un sac de gunoi si de a-l pune peste ea.
Animalul – inca nu reusi sa-si dea seama ce creatura ii muscase de gat prietenul – isi vari unghiile mari prin gaurile facute si trase de capacul containerului. Spre disperarea ei, acesta intra inauntru si incepu sa sape prin gunoaie. Stia ca o cauta. Si el stia ca ea era acolo.
- Opreste-te, ii sopti cu o voce scazuta, dand la o parte sacul de gunoi de pe ea. Uite! Sunt aici! Omoara-ma, nu mai rezist!
Acceptand provocarea, animalul se arunca asupra ei cu gatul alungit, pregatit sa-si infinga coltii in carnea ei proaspata, cand auzi cum ea incepe sa planga. Buimac, se departa putin de ea si o atinti cu o privire salbatica, inca pregatit sa atace.
- Ce? intreba ea printre scantece.
Brusc, norii ce pana acum reprezentara o patura peste luna, se dadura la o parte, permitandu-i luminii sa se resfranga. Atunci fata observa chipul schimbat al prietenului ei pe care il iubise. Si inca il iubea.
Luat prin surprindere de imbratisarea fetei, animalul isi petrecu si el bratele musculoase peste corpul ei plapand. Pentru prima data de cand fusese muscat, simtise o bataie slaba a inimii. Intelesese ca doar ea il putea face sa se simta din nou uman.
- Te iubesc, Seth.
Animalul fornai zgomotos inainte de a se ridica de acolo, cu fata in brate, apoi o lua la fuga prin ploaie. O strangea puternic la piept pentru a impiedica picaturile de ploaie sa-i atinga pielea firava si fina. Avea sa o protejeze pentru tot restul vietii.
__
Astept pareri si critici! :*