M-am decis sa fac un one-shot si sa nu-l postez pana-l termin.L-am terminat, dar cum este cam lung, l-am impartit in 3 si o sa le pun treptat, daca va place voi continua sa le pun pe toate, daca nu, o las balta.Sper ca nu am avut greseli, nu am stat sa ma corectez la sange, caci m-am grabit sa scriu, dar sa lasat vorba si sa incep.M-am inspirat din Vampire Knight pe aici pe acolo, restul a fost din capsor.

The blood is life
Partea I

Sa incep cu niste informatii despre mine.Numele meu este Sandra.Sunt o fata simpla de doar 16 ani, cu parul saten si cu cateva suvite roscate.Ochii mei au o nuanta mai ciudata, dar sunt mandra de unicitatea lor printre muritori.In concluzie, eu au o culoare mai rosiatica cu care ma mandresc nespus.Pana acum viata mea a fost ca a unui om, chiar monotona din punctul meu de vedere. Am excelat pana acum la matematica si romana, dar si la celelalte materii pe care le studiez, fiind considerata tocilara scolii. Nu imi place acest titlu care este folosit des de pitipoancele scolii si de fraierii din clasa mea. Ii urasc pe copii astia. Dar sa trec de lucrurile plictisitoare si sa ajung la subiectul povestii mele.

Timp de mai multe saptamani, am plecat de la scoala, deoarece nu ma simteam bine. Acuzam mereu dureri, iar intr-o zi, am fost dusa la spital in cea mai mare graba. Trebuia sa fiu operata de apendicita, un lucru marunt pentru copii de varsta mea, dar la mine era deja prea tarziu. Fiind in sala de operatie, doctorii se oprira, constatand ca nu mai respiram si insercasera sa ma faca sa respir iar, dar nu au reusit. Atunci, un doctor mai special- caci doctor era putin spus pentru ce era el- le ordona sa continue operatia, in timp ce acesta se duce la un telefon, apeland o persoana cunoscuta doar de el si de care avea nevoie in acest moment.

~Intre timp~

Iesind pe usa, tipul blond cu ochii cenusii paraseste camera luxoasa de hotel in care statea timp de o luna si coboara in statia de metrou. Era obosit, lucru ce se observa foarte bine, dar totodata, ii era foame. Nu se hranise de ceva timp, iar lungile lupte il extenuasera si acum se gasise si doctorul sa-l sune doar pentru un lucru marunt, neimportant. Deja era in fata spitalului cand se opreste pentru a privi cu atentie in jur. Ofta adanc scufundat in gadurile sale si intra in spital, unde se adreseaza receptionerei:
-Ma scuzati..domnisoara. Imi puteti spune unde il pot gasi pe doctorul Smith?
Femeia deschise gura sa zica ceva, dar o inchide rapid si se intoarce la hartiile ei. Pentru un moment, tipul isi pusese ochelarii de soare, stiind ca fata se uitase la ochii lui ciudati, dar apoi simti o respiratie rece ca gheata in ceafa lui, asa ca se intoarce.
-Ti s-au cam deteriorat simturile, Dean.
-Nu e vina mea ca afurisitul ala de vanator ne urmareste mereu si ca nu m-am mai hranit de ceva timp.
-Urmeaza-ma, spuse simplu doctorul si incepe sa strabata holurile spitalului, care erau pline de asistente si de oameni bolnavi. Dupa cateva minute de mers, cei doi barbati intra intr-un birou intunecat.Mobilierul era-probabil- cumparat de la o licitatie a unor bunuri vechi, din secolele trecute. Pe Dean il impresionase biroul inca din prima clipa in care pasise in incapere, dar inca nu stia de ce era asa de importanta acea fata pe care trebuia, chiar el, sa o readuca la viata.Pe birou, se aflau multe teancuri de hartii, dar Smith lua un singur dosar si-l puse in fata baiatului. Tipul se uita prin el, apoi isi intoarse privirea incruntata catre doctor.
-Si eu ce vrei sa fac cu niste hartii?
-Fata asta are multe de oferit.
Tipul blond ofta si da din cap in semn ca acceptase sa o salveze pe fata. Atunci, Smith zambeste si se duce pana la usa, pe care o deschide si iese, facandu-i semn lui Dean sa il urmeze pana in salonul unde se afla fata. Baiatul intra inauntru si se uita pentru cateva minute la patul unde se afla pacienta. Hmm...Smith avea dreptate. Are forme, are de oferit multe, isi zise baiatul, apoi se duce la patul fetei, unde ramane pe loc, de parca ar fi fost paralizat. Si era paralizat. O cunostea. Era micuta fetita din trecutul sau.

Nu stiam ce se intamplase cu mine. Stateam undeva deasupra corpului meu si ma uitam la el. Murisem, asta era singurul lucru care imi era in minte in acel moment. Vazusem cand doctorii se chinuiau sa ma trezeasca si cand acel doctor le spusese sa continue operatia, chiar daca nu respiram.Apoi, un barbat blond intra in salonul in care ma aflam sau mai bine zis, se afla corpul meu. Nu am apucat sa-i vad fata, fiindca acesta isi dusese incheietura la gura, apoi o apropiase de chipul meu. O secunda mai tarziu, ma trezesc in corpul meu simtind acel lichid cald si rosiatic. Nu ma interesa prea mult ca revenisem, ci doream sa aflu cine era acea persoana care ma salvase. Pielea sa alba ca varul si rece ca gheata ma atinge, provocandu-mi un fior, iar ochii lui cenusii pareau ca dorisera de mult timp sa redevina blanzi ca acum.Ii indepartez mana usor si ma uit la el.
-Mai bea. Ai nevoie de mult mai mult, imi zice privindu-ma, dar eu deja simteam cum frica ma cuprinsese.
De ce am baut sange?De ce mi-a placut? Cine e el si ce mi-a..., dar realizez imediat ce se intamplase si ochii mei de facuse dintr-o data mai mari de uimire.Dar acele creaturi nu exista!Sunt doar niste povesti si totusi...
Baiatul ofteaza adanc pentru a doua oara in acea zi si ma imbratiseaza. Cu toate ca bratele sale erau asa de reci, imbratisarea lui era calda ca o zi de vara.Nu ii intelesesem gestul, dar nu-mi puteam opri impulsurile de a-l musca.O facuse intentionat. Dorea sa-l musc pentru a ma hrani indeajuns.
-Mai ti minte cand mi-ai spus ca oricat de tare iti va fi frica de ceva vreodata, imbratisarea mea te va linisti? Nu m-ai mintit, dar acum te rog sa faci ce ti-am spus eu. Hraneste-te.
Nu stiam daca mai dorise sa zica ceva, deoarece foamea ma facuse sa-mi apropii coltii de gatul sau, apoi sa-l strapung.Atunci, dadusem iar de lichidul cel dulce si cald care ma tinea in viata.Era o creatura a noptii si o stiam deja, dar nu puteam sa cred ca toate astea erau reale, pana cand mici fragmente de amintiri isi fac aparitia. Acum imi aduceam aminte, usor-usor imi aduceam aminte tot, dar ceva nu stiam. Cum am ajuns eu aici? Si mai ales, la varsta asta?Termin cu sangele si ma uit la Dean. Stia ca avea sa-mi raspunda la multe intrebari.
-L-ai vazut,nu? Iti aduci aminte cine sunt? Ma intreaba de parca eram un copil mic.
-Da, Dean, imi aduc aminte. Si da, l-am vazut. Ce s-a intamplat cu el? A disparut sau a fost ucis de cineva?Intreb curioasa de raspunsul pe care urma sa aflu si care nu era unul foarte bun.
-Nici, nici. Vanatorul traieste si a ucis mare parte din noi. Nu mai sunt multi ca noi in lume si ne trebuie adepti, dar acum nu mai transformam pe oricine, ci doar pe cineva care ne poate aduce un folos si la tine era mintea, pana sa stiu cine esti si sa te trezesc.
Sa spun cum am ajuns o muritoare de 16 ani? Practic, nici eu nu stiu, dar pana sa fiu o muritoare, faceam parte dintr-o familie respectabila de vampiri acum multi ani.

,,Eram mica atunci cand Dean pasise pentru prima oara in conacul nostru, dar el era tot asa cum este acum. Ma uitam la el in sus. Avea o privire foarte rece si incruntata mai tot timpul.Venise la parintii mei pentru a discuta despre posibili afaceri si despre vanatorul care se ridicase din nimic pentru a ucide creaturile noptii. Din acea zi, vampirul ce ma fascinase a venit foarte des la noi, lucru ce ma bucura nespus, fiindca isi facea timp sa stea si cu mine.Erau zile fericite.Nu trebuia sa-mi fac griji ca urma sa mor sau ca toata rasa mea urma sa dispara de pe fata pamantului.Era doar el si asta conta cel mai mult.
Dar timpul a trecut repede si vanatorul devenea din ce in ce mai de temut si mai puternic.Atunci vampirii se adunau in secret pentru a discuta despre starea asta.Cei mai puternici dintre noi trebuiau sa lupte cu ei si multi isi pierdeau viata.Chiar si parintii mei au trebuit sa lupte, pentru a imi asigura mie o viata linistita,dar au fost ucisi.Acest lucru a fost un soc imens pentru mine.Nu stiam ce sa mai fac.Eram inca mica si nu invatasem tot ce stiam acum.Nu stiam cum sa ma protejez.Dar intr-o zi, vanatorul gasise locul unde se intruneau vampirii nobili si ne-au atacat.Credeam ca nu voi mai apuca ziua urmatoare dupa masacrul ce fusese acolo, dar Dean ma salvase.Toti fusesera ucisi, cu exceptia noastra si a altor vampiri care n-au participat la acea intrunire.De atunci am plecat cu el si am invatat tot ce a trebuit sa stiu, dar dupa cativa ani, plecase.A spus ca va avea grija de mine din umbra si ca nu mi se va intampla nimic rau, ca urma sa ne intalnim iar dupa ce totul se termina.Iin acel moment credeam ca urma sa fie ucis vanatorul, dar cum anii treceau pe langa mine cu o viteza uimitoare, mi-am dat seama ca urma sa ne intalnim dupa ce eram ucisi.Nu ma aparase din urma, caci fusesem nevoita sa lupt singura in tot acest timp si sa continuu munca parintilor mei.Asadar, s-a stabilit ca trebuia sa creeam alti vampiri in acest timp intunecat, dar nu mai creeam pe oricine, decat pe cei care aveau abilitati speciale, cei care urmau sa se descurce in viitor si sa traiasca luptandu-se cu cel care vrea sa ne distruga sau sa fuga de el, in timp ce ne marea armata pentru lupta cea mare.Dupa sute de ani care au trecut, obosisem sa fug si sa lupt asa ca decisesem sa ma scufund intr-un somn profund pana ce marea armata va ieri la suprafata si vanatorul va fi ucis.Nu il revazusem si nu mai auzisem nimic de vampirul ce ma invatase totul in tot acei ani, incat credeam ca este mort, si cu asta, motivul meu de a mai trai nu mai existau.Astfel am dormit timp de multi ani, fara sa stiu ce s-a intamplat in lumea de afara.’’

Asta era tot ce-mi aminteam despre trecutul meu, dar un lucru nu-l stiam: Cum ajunsesem sa fiu o muritoare?Nu-mi puteam explica cum ma nascusem iar.Nimic din ce stiam eu nu ma ajuta sa aflu, asa ca singurul care ma putea ajuta era chiar Dean.Ma bucuram ca-l vedeam macar acum.Crezusem ca murise, dar nu se intamplase asta si eram fericita ca era iar alaturi de mine.Ma uit la chipul lui neschimbat, inca gandindu-ma acum ajunsesem asa, dar tot ce-mi venea in minte era o singura fraza:,,Cei ce mor, se nasc iar, dar adormiti.’’Oare asta este raspunsul?Murisem?

---

Si acum sa pun personajele:

Sandra/Chaterina:


Dean:


Doctorul Smith:

HAi ... mie imi sti parerea Ador cat ai scris pana acum
Si sti si ce imi place : fazele tari

Citat :

Are forme, are de oferit multe

Si imi place si ideea de unde pleaca

Hey. Pai ti-am citit si eu one-shotul si chiar este frumos si ideea ma capteaza. Imi place cum au parcurs lucrurile si sigur ai continuat si in urmatoarele doua capitole la fel. Fazele adorate de Danuta ... nu mai zic voi doua sunteti gemene la asa ceva. Greseli, stai calma, eu una nu am vazut si de citit, l-am citit si incet, ca sa nu am probleme dupa sa nu il inteleg. Aspectul e frumos. Imi place fontul folosit, dar puteai sa il si aliniez. Eh, nu conteaza asta. Pai eu te astept cu cele doua capitole ramase. Cam atat. ~~

Am comentat si eu, sper sa nu fie o problema prea mare si nu uita ca eu critic textul si nu autorul. Nu am nimic cu tine, deci sa nu mi-o iei in nume de rau. Am subliniat greselile dintr-un citat, pentru a le scoate in evidenta. Daca te deranjeaza ceva, sorry. Si sper si sa ai rabdare sa-l citesti pe tot.

MYsteRiouS EYes a scris:

dar cum este cam lung, l-am impartit in 3 si o sa le pun treptat, daca va place voi continua sa le pun pe toate, daca nu, o las balta.

1. Un one-shot este o poveste scurta de maxim trei parti si are maxim 3 pagini de Word (scrise cu Times New Roman si marimea 12). Apoi, nu conteaza daca cititorilor le place sau nu. Daca te apuci, nu are rost sa te opresti la mijloc si sa nu mai postezi. Pot fi persoane care il citesc, dar nu vor sa comenteze. :-?? La un fic inteleg, ce are multe capitole si poti ramane fara idei, dar un one-shot este si asa scurt si daca il mai si intrerupi...e aiurea.

MYsteRiouS EYes a scris:

Sa incep cu niste informatii despre mine.Numele meu este Sandra.Sunt o fata simpla de doar 16 ani, cu parul saten si cu cateva suvite roscate.Ochii mei au o nuanta mai ciudata, dar sunt mandra de unicitatea lor printre muritori.In concluzie, eu au o culoare mai rosiatica cu care ma mandresc nespus.

2. Sa incepi asa un fic, este... nu stiu... nepotrivit, gresit. Chiar daca este la persoana intai, nu se descrie asa.

MYsteRiouS EYes a scris:

Fiind in sala de operatie, doctorii se oprira, constatand ca nu mai respiram si insercasera sa ma faca sa respir iar, dar nu au reusit. Atunci, un doctor mai special- caci doctor era putin spus pentru ce era el- le ordona sa continue operatia, in timp ce acesta se duce la un telefon, apeland o persoana cunoscuta doar de el si de care avea nevoie in acest moment.

3. Partea aceasta este... ilogica. Daca pacientul nu mai respira se efectueaza manevre de resuscitare si daca dupa 30 de minute, pacientul nu raspunde, se declara decedat si este trimis la morga cu multe urari de bine. In plus e prea riscant sa continui o operatie cand pacientul e... mort (practic).

MYsteRiouS EYes a scris:

~Intre timp~

Iesind pe usa, tipul blond cu ochii cenusii paraseste camera luxoasa de hotel in care statea timp de o luna si coboara in statia de metrou.

4. Puteai sa faci altfel trecerea de la un plan la altul. Aceasta nu este chiar o observatie e doar parerea mea.

MYsteRiouS EYes a scris:

Ofta adanc scufundat in gadurile sale si intra in spital, unde se adreseaza receptionerei:
-Ma scuzati..domnisoara. Imi puteti spune unde il pot gasi pe doctorul Smith?

5. Replicile personajelor dintr-un fic/proza/poezie/one-shot nu se scriu niciodata cu bold. Acest lucru se practica doar la RP (in unele cazuri si pe anumite forumuri nici acolo).

MYsteRiouS EYes a scris:

Pentru un moment, tipul isi pusese ochelarii de soare, stiind ca fata se uitase la ochii lui ciudati, dar apoi simti o respiratie rece ca gheata in ceafa lui, asa ca se intoarce.

6. Nu sunt ciudati. Ochii gri chiar exista. Sunt rari, dar exista.

MYsteRiouS EYes a scris:

Tipul blond[...] baiatul [...]

7. De cand "tip" este echivalent cu "baiat"? Adica, eu cand zice cineva "tip" ma gandesc la o persoana de 23 de ani, iar la 23 nu prea mai esti baiat care ar avea doar vreo 18 ani (maxim). Bine, poate viziunile noastre sunt diferite. :-??

MYsteRiouS EYes a scris:

Stateam undeva deasupra corpului meu si ma uitam la el.

8. Iiiii, fantome~ :x

MYsteRiouS EYes a scris:

Nu ma interesa prea mult ca revenisem, ci doream sa aflu cine era acea persoana care ma salvase.

9. Weird. ) Sa revii din morti si sa te doara fix undeva ca esti viu/vie.

MYsteRiouS EYes a scris:

ei

10. Cred ca aici este "el".

MYsteRiouS EYes a scris:

plecase

11. Aici este "pleca".

MYsteRiouS EYes a scris:

scufund intr-un somn profund

12. Este "cufund" si nu "scufund".

MYsteRiouS EYes a scris:

motivul meu de a mai trai nu mai existau.

14. Ai inceput cu sigularul si ai terminat cu pluralul.

MYsteRiouS EYes a scris:

Doctorul Smith:

15. Pe Doctorul Smith nu l-ai descris deloc. Ai pus doar poza.


In mare, e o idee buna (dat fiind ca e inspirata), dar sunt curioasa cum isi va dovedi originalitatea.

Hello.
Daca pana acum ai fost doar laudata, iata ca imi arat si eu fata ca nu cumva, doamne fereste, sa ti se urce la cap.

1. Ce e asta, un jurnal? „Sa incep cu cateva informatii despre mine”? „Sunt o fata simpla, de 16 ani, cu parul saten...”? Asta e o descriere de pe un site de matrimoniale? Nu asa se incepe un fic, arata urat si arata faptul ca esti amatoare. Doar amatorii scriu asa.

2. Am vazut tot felul de repetitii si structuri amuzante de genul:

Citat :

Am excelat pana acum la matematica si romana, dar si la celelalte materii pe care le studiez

Deci lol, trbeuia sa zici din prima ca exceleaza la toate materiile. In ce scop le-ai ales pe primele doua?

"Pitipoanca" este un termen din argou, zic eu. Stiu ca poate si "naiba", de exemplu, este din argou si nu ar fi aratat urat daca l-ai fi introdus, dar "pitipoanca" arata. Deja ma faci sa ma simt ca nu mai citesc o opera literara, ci o conversatie la o cafea cu o prietena.

Si, de asemenea, si greseli gramaticale:

Citat :

Ii urasc pe copii astia

Cu trei de i. Un i din radacina, un i pentru plural si un i pentru ca e articulat: "copiii".

Eu n-am mai auzit expresia "a acuza dureri". Pe la noi prin Dobrogea, cel putin, nu vorbeste nimeni asa. La voi da? Serios acum, chiar exista?

Se pun trei puncte de suspensie. Nu doua, nu patru. Doar trei.

Arata urat ca ai scris replicile cu boldat. Asta se face doar la RPG. Sunt foarte sigura ca toate persoanele de pe acest forum stiu sa citeasca si ca au deschis o carte macar in viata lor. Si daca si tu ai deschis, probabil ai observat ca in carti nu exista asa ceva. Toata lumea stie sa citeasca, nu are nimeni nevoie de ajutor ca sa vada mai bine replicile. Nici copiii (trei de i, a se mentiona) mici nu au asa ceva in cartile lor, pentru ei exista poze.

Citat :

si sa continuu

"Continui".

Am mai vazut greseli, da' daca ti le scriam pe toate, faceam romane aici. Nu mai zic de punctuatie. De tastare am vazut ca nu ai multe, ceea ce e bine. Si la ortografie e bine.

3. Ciorba de timpuri. Ai inceput la trecut, apoi la prezent. Actiunea se intampla in momentul asta (si ar fi bine sa nu fie asa) sau undeva in trecut? Ai grija la timpuri. Poate nu ti se par importante, dar daca vrei sa ti se aprecieze one-shotul si de catre persoane, sa spunem, "calificate", mai bine ai tine cont de sfatul asta. Iti sugerez perfectul compus pentru persoana intai si perfectul simplu pentru persoana a treia. Tu oricum le-ai amestecat si pe astea doua, dar cica asta nu e asa important.

4. Ce e cu "Intre timp" ala acolo? Nu poti sa descrii chestia asta? Nu poti sa pui " *** " cum e in majoritatea cartilor? Numai la desene e aia cu "Intre timp" si "In acea seara" si "Dupa cateva minute". Nu amesteca scrisul cu televizorul.

5. Actiunea e grabita, scrisa incoerent. Nu am inteles chiar tot din ce ai scris acolo, am inca multe intrebari. Ar fi trebuit sa dai mai multe detalii. Si paragraful ala mare, penultimul, de ce nu are alineate? E un mare bloc de text, gen... "na, ba, si citeste". Mai sunt bune si alineatele astea la ceva, stii tu, despart idei. Clasa a treia, parca.

Nu stiu ce sa-ti mai zic. Tu stii ca eu ofer critica constructiva. Asa ca nu te descuraja si pune nextul. Dar ar fi frumos daca l-ai corecta pe asta, tinand cont de ce am zis mai sus. Presupun ca nu vrei sa stagnezi la un nivel inferior si ca vrei sa evoluezi. Atunci orice sfat ar trebui sa iti fie binevenit.

Asa, Sirius:Da o sa editez inceputul o sa fac altul, nu mai fac trecerea intre locuri asa si la ''tip'' si ''baiat'' hmm..nu am vrut sa ma repet.A,da, si la faza cu operatia..asta era si ideea, oricum urma sa fie transformata.
Delia: la unele intrebari am zis in raspunsul Denissei si timpurile ma omoara, imi atragea si profesorul atentie:-? si nu mai facusem, dar iar a revenit..ticul si cu greselile alea..graba.
Acum am revenit cu urmatoarea parte!Enjoy!:*

Partea a II-a

Observ cum Dean zambeste.Probabil si-a dadea seama la ce ma gandeam sau poate era amuzat ca ma tot holbam la el.
-Vrei sa sti ce s-a intamplat cu tine dupa ce ai adormit?ma intreaba privindu-ma bland.Si el se bucura ca ma vazuse iar.
Dar din cap in semn ca ,,da’’ si astept sa-mi povesteasca ce se intamplase cu mine in decursul acelor ani.
-Dupa ce ai adormit, vampiri au continuat sa caute adepti si sa se ascunda de vanator, dar el, in timp ce isi cauta alte victime a dat de tine.Spune si ma priveste incruntat, caci eu deschisesem gura sa spun ceva, iar el nu dorea sa-l opresc.Trag aer in piept si-l las sa termine, incercand sa nu ma mai gandesc sa-l intrerup.Zambeste multumit si se uita pe tavan.Vezi tu...locul in care te-ai dus sa dormi a fost daramat pe parcursul anilor si vanatorului i-a fost mai usor sa gaseasca un vampir ce dormea in cosciugul lui, la subsolul vilei distruse.Gasindu-te, el a incercat sa te ucida pe vecie, dar erai protejata de o straveche vraja, astfel ca nu a reusit sa iti opreasca reinvierea si sa te ucida permanent, ci pentru o perioada de timp, dupa care te-ai reincarnat, fara sa sti.Nu aveai cum sa te nasti vampir,de aceea ai fost o muritoare si el nu a mai putut sa dea de tine, dar nici tu nu iti aduceai aminte ce se intamplase in trecutul tau, fiindca tu inca dormeai.Vampirul din tine dormea si putea fi trezit doar cu sangele unei ,,creaturi ale noptii’’.Cam asta a fost ce s-a intamplat.Imi spuse cu parere de rau ca nu a fost alaturi de mine pana acum.Nici el nu stia in cine ma reincarnasem atunci, doar aflase asta.
-Si nu ai incercat sa ma cauti...ii zic privind in alta parte, condamnandu-l pentru ca nu ma gasise pana acum.Observ cum isi intoarce privirea spre mine.Era incruntat si suparat.
-Crezi ca nu te-am cautat?!Nici vanatorul nu te-a putut gasi, ce te face sa crezi ca eu am putut?
Raman cu privirea in pamant si oftez.Avea mare dreptate, dar eu ma suparasem pe el pe nedrept.Imi parea rau pentru asta, dar nu aveam de cand sa-mi cer scuze, cel putin nu acum.Incerc sa ma ridic de pe patul de spital, lucru ce a fost foarte greu, datorita operatiei.Sa dea naiba in ea de apendicita!Norocul meu era ca ma vindecam repede, de cand vampirul din mine a fost trezit iar la viata.
Ma duc la usa, dorind sa ies pentru a ajunge la parintii mei, cand imi vad reflexia in oglina.Nu mai semanam prea mult cu muritoarea care fusesem, parul meu devenise deja lung si insuporabil,caci inca simteam caldura ucigatoare de afara.Totusi, nu s-a trezit in totalitate.Imi zic in timp ce ma uitam la ochii mei, care isi schimbasera culoarea si devenisera gri asemeni lui Dean.
Baiatul blond din trecutul meu ofteaza si se ridica pentru a ma opri sa merg mai departe.Ce gandea, gandea bine, dar eu, fiind asa incapatanata cum eram, doream sa ma duc la cei care ma crescusera dupa reincarnarea mea, chiar daca nu stiam cum vor reactiona cand vor vedea schimbarile astea.
-Unde crezi ca mergi?Imi spune cu vocea lui rece ca gheata.Era clar, nu dorea sa plec inca.Cum crezi ca vor reactiona muritorii cand te vor vedea asa?
-Nu le spune muritori!Ma rastesc la el incruntata.Nu doream sa aud acest cuvant etichetandu-i pe cei care ma crescusera.Ei sunt parintii mei...ei m-au crescut, te rog, nu le mai spune asa.Ii zic fiind mai trista acum.
-Bine, parintii tai cum crezi ca vor reactiona?Vrei sa ne trezim ca ne dau foc?Nu putem risca, Cath.
Cand am auzit numelui meu real am incremenit.Nu-l mai pronuntase nimeni de mult timp, totusi nu puteam sa dispar si ei sa creada ca fiica lor a murit.Stiu ca era interzis sa ne dezvaluim secretele...muritorilor, dar nu puteam sa traiesc o vesnicie stiind ca nu le-am spus adevarul.
-Dar, nu vreau sa stau cu mainile-n san.Cu toate ca nu mai arat ca atunci si ca am colti, sunt fiica lor si nu ar trebui sa fie prea mare diferenta.Sunt tot aceeasi, cel putin in interior.
-Nu te ingrijora.Smith o sa le zica tot, dar cred ca ar trebui sa vorbim cu el intai ca sa le zica de adevarata ta istorie si sa-i faca sa intelegeala, desi sigur se vor bucura ca nu esti, sti tu..moarta.Acum, eu zic sa vii cu mine, sa vorbim cu el, apoi mergem intr-un loc unde te poti hrani si unde te poti trezi complet.Imi zambeste cald inainte sa mi-o i-a inainte si sa mearga pe un coridor intunecat.
Pentru un minut raman in camera caci nu-mi placea in ce ieseam si aveam nevoie de haine normale, nu de spital, care erau dezgustatoare.Vad cum se intoarce cu fata la mine si-mi face semn sa vin.Oftez adanc si il urmez.Surpriza mea a fost ca niciun om nu se afla pe acel coridor, asa ca nu m-ar fi vazut nimeni.Se opreste in fata unei camere de unde imi i-a hainele in care venisem si mi le daduse.Ma fac nevazuta si ma ascund, pentru a ma imbraca apoi ma duc pe acelasi drum la Dean, care ma astepta.Nu imi spune nimic, doar imi zambeste si merge mai departe pana ajungem in fata biroului doctorului Smith.Intra inauntru fara sa bata, lucru pe care il fac si eu.Ma opresc in spatele lui Dean, care prinde o carte groasa ce venea spre directia noastra.
-Nu ai bune maniere!Puteai sa bati macar la usa,Panda.
Pan...da?Cine e...Doream sa ma intreb cine era acel Panda, dar mi se raspunsese la intrebare cand Dean pufai nervos si ochii i se inrosise.Deja stiam ca nu este de bine acea privire ucigatoare pe care o avea.
-Sa nu te mai aud spunandu-mi asa!Ii zise incruntat doctorului, care parea ca nu il afecta cu nimic privirea sa, mai mult, parea ca urma sa...rada?Si asta si facuse.Incepuse sa rada atat de tare, incat credeam ca va sosi o asistenta sa vada daca este vreun nebun aici.Desi...judecand dupa rasul sau, puteam spune ca este unul chiar in fata mea.
-Ma scuzi dar, de ce i-ai spus Panda?
Barbatul se opreste si ma priveste din cap pana in picioare, analizand fiecare particica din corpul meu, lucru care nu ma prea facea sa ma simt in apele mele si sa imi sustin afirmatia in care am spus ca este un nebun, ba mai mult, sa adaug ca este si obsedat, caci privea spre locuri in care nu ar avea permisiunea niciodata sa le atinga si mai rau sa se uite, lucru pe care il facuse.Iau cartea cea groasa din mana lui Dean si o arunc spre doctor, lovindu-l in cap si facandu-l sa revina la realitate si sa nu mai viseze cu ochii deschisi.Aproape ca incepea sa saliveze.
-Deci tu esti fata care s-a reincarnat.Foarte uimitor este acest caz si nu se intampla mereu, decat in conditii exceptionale.Totusi, ma simt vinovat ca l-am chemat pe Panda, in loc sa te trezesc eu.Spune si se inclina in fata mea, apoi continua.Si ,,Panda’’ ii spuneam in copilarie lui Dean.O micuta porecla din trecut, datorita jucariei lui pe care o lua peste tot.
-Cum ai ajuns sa fi cel mai respectat doctor al oamenilor si cel mai respectat om de stiinta al vampirilor, idiotule?!Spuse Dean rintre dinti, incercand sa fie calm, dar vampirul din fata lui il facea sa-si iasa din minti de fiecare data.
-Pai...
-Incetati!Tip la ei satula de ceea ce vad si ma intorc cu privirea la doctor.Spune-mi ca inca nu le-ai zis nimic parintilor mei.Vreau sa le spui tot adevarul istoriei mele pana ma intorc eu la ei si sa le spui ca pentru a fi mai bine mi-a trebuit niste odihna si ca revin imediat dupa asta.
Restul discutiei cu doctorul a fost fara niciun incident, caci Dean se potolise de dragul meu, asa ca am plecat, urmand sa sune Smith si sa ne spuna cum a decurs discutia cu parintii mei.Parasesc spitalul si fac cunostiinta cu soarele puternic.Nu ma trezisem complet, caci aveam nevoie de sange, mult sange, dar razele soarelui imi raneau ochii sensibili.Imi iau o pereche de ochelari negri si merg impreuna cu Dean.Nu mai simteam caldura, ceea ce era un lucru bun, dar simteam mirosul sangelui pretutindeni si nu puteam sa-mi dau ochelarii jos nici macar pentru o secunda, caci ochii mei deveneau rosii, dorind sange.Simteam cum inima ma indemna sa ma napustesc asupra unei fiinte vii, fragede si sa-i beau tot sangele pana ce se stingea usor, mai ales sa ma simt satisfacuta cand ii vedeam dandu-si ultima suflare in mainile mele.Erau sentimente pierdute, de care aveam atat de multa nevoie, dar nu puteam face asta acum.Nu puteam sa ne dam de gol cand vanatorul ne cauta pe toti incercand sa ne ucida unul cate unul, pana cand scapa rasa umana de fiintele intunericului.
Dupa atata mers ajung la hotelul unde locuia Dean, cel putin, temporar.Intram si ma conduce in camera sa, care arata mai mult a un apartament dar era intunecata si racoroasa.Numai buna pentru un vampir.Stiam ca pentru a ma trezi cumplet imi trebuie sange uman, dar nu stiam cum puteam sa fac rost de el fara sa ma dau de gol.Dean ma priveste cu tristete, apoi se uita pe fereastra.
-Cand se lasa intunericul, ne ducem la vanat,ok?
-Dar daca...
-Nu mai avem de ales acum, totul trebuie sa se termine cat mai repede.Lupta va inceta chiar in seara asta.