ooc: Actiunea se petrece intr-o casa bantuita de fantome.

bic: Ma aflu intr-o camera ciudata. In camera se afla un semineu pe unul dintre pereti, o canapea roasa si taiata cu ceva ascutit si din cate se pare patata de sange. Podeaua scartaie ingrozitor si este plina de praf. Imprejur mai sunt tot felul de dulapuri si mobilier vechi si pline de praf, dar ce era mai infricosator, era ca peretii erau plini de sange care se pare ca este de mult timp. Ma intreb daca nu cumva asta este casa despre care se spune ca este bantuita de sufletele oamenilor ce au fost omorati in interiorul ei.

ooc:Cine vrea poate sa posteze. Cu cat sunt mai multi care posteaza este cu atat mai bine, actiunea fiind mai incitanta.

Ma jucam cu prietenii mei ascunselea, iar cand incercam sa caut un loc de ascuns vad casa si imi sare o idee in minte. Ma apropii de ea si intru incet. Podeaua scartaia zgomotos, iar balamalele usii nu se lasau mai prejos.

Ma plimbam plictisita. Privirea imi este distrasa de o casa mai ciudata. Cu un zambet ironic afisat pe fata :
- Un loc perfect pentru a-mi incerca puterile. Spun in timp ce ma indreptam spre acel loc. Interiorul era unul sumbru si mirosea urat, totusi intru cu teama.

Ma plimbam pe coridorul principal al acestei case care ducea catre multe camere. Mergand pe acel coridor intunecos si plin de pete de sange ajung langa o usa pe care scria: atentie fantome,nu intra.
Din curiozitate si pentru ca zicea ca sunt fantome acolo deschid incet usa, ea scotand un zgomot parca scos din filmele de groaza.

Vizitam casa precum un muzeu. Auzeam sunete ciudate, nu le bagam in seama si continuam sa merg. Cu privirea in jos ma lovesc de o usa. Incep sa rad atunci cand citesc ce era scris pe aceasta "atentie fantome, nu intra". Intru si incep sa tip :
- Hei fantomelor sunt aici. Cine are chef de joaca?

Usa se deschide si cum ma asteptam nu era nicio fantoma pe acolo. Intru in camera si observ ca erau destul de multe obiecte vechi, prafuite si pline de panze de paianjen.
Ma plimb prin camera veche peste care se vede ca au trecut multi ani in speranta ca voi gasi ceva care sa imi atraga atentia.

Ma plimbam prin camera nebantuita. Simteam ca cineva este acolo. Merg incet pe podeaua veche. Deodata observ pe cineva in camera. Credeam ca este o fantoma asa ca ma apropri de ea :
- Esti ... esti o fantoma? intreb speriata.

Nu, eu sunt vrajitoare nu fantoma. spun eu zambind uitandu-ma la fata din fata mea.
Deodata simt o raceala inexplicabila care venea de undeva de langa un perete vechi care arata ca sta sa cada oricand. Explicatia venirii acelui aer rece ar putea fi ca pe undeva peretele este crapat si vine din camera alaturata unde ar putea fi un geam deschis.

- Oh, ce bine credeam ca exista fantome. Ce prostie!
Incep sa dau la o parte panzele de paianjeni. Apropo eu sunt Sayuri, si eu sunt tot vrajitoare. Spun uitandu-ma prin camera.

Eu sunt Cristina si cred ca aceasta casa nu a mai fost locuita de secole la cat de veche pare.
Ma duc la un dulap si deschid un sertar care era plin de praf. Cand il deschid gasesc in el niste hartii pe care scria ceva in alta limba.
Iau acele hartii in mana si ma uit cu atentie la scrisul de pe ele. Asta e un scris foarte ciudat. spun eu inca uitandu-ma la acele foi.

Probabil este o scriere mai veche. spun eu incercand sa-mi dau seama ce limba este. Cred ca in casa aceasta s-au intamplat lucruri foarte ciudate, este mult sange pe aici.
Ma indrept spre usa pentru a merge jos. Incerc sa deschid usa insa acesta era blocata. Pentru o casa veche isi blocheaza bine usile.

La cat sange am vazut in casa asta as putea spune ca cineva a omorat multe persoana pe aici
Fara sa ma misc nici macar putin se aude un scartait prelung ca si cum cineva ar calca pe podeaua asta veche
Bine,ce-a fost asta? intreb eu speriata

Raman cu privirea spre usa, mainile mi se intepenisera pe clanta auzind sunetul. Probabil ca bate vantul si fiind o casa veche ... spun eu incercand sa gasesc un motiv. Dau drumul usi si ma indepartez incet. Cum plecam de aici? Deja totul devine mai de speriat ca-n filmele horror, spun tremurand.

In momentul asta sunt atat de speriata incat nici nu mai pot gandi la o solutie, dar trebuie sa gasim o scapare de aici pana nu ... dar ma opresc inainte sa termin fraza de frica sa nu se intample.
Deja de frica incepusem sa tremur usor la gandul ca am ajuns intr-o casa ciudata.

Raman cateva clipe pe ganduri. Stai putin, suntem vrajitoare. Putem sa iesim de aici. Nu? intreb nesigura. Corpul nu-l mai simteam, teama ma curpindea tot mai mult.

Problema e ca daca casa asta e vrajita sau mai rau, locuita de fantome nu prea bine dispuse, nu prea cred ca o sa mai avem sanse atat de mari sa scapam de aici.
Mainile incepusera deja sa imi tremure, la fel si vocea si deja simteam ca frica imi acapara mintea.

Ma asez jos si incep sa bat ca nebuna in podea sperand ca poate exista vreo iesire. Aveam dreptate, sub aceea camera se afla o pivnita. Dau blanile la o parte, apoi zambesc. Ii fac semn fetei sa vina dupa mine. Poate reusim sa gasim o iesire.

Macar sa incercam, poate reusim sa iesim de aici. spun in timp ce cobor in aceea pivnita intunecata.
Cand ajung in pivnita, nu imi dau seama de lucrurile din camera nu se vad din cauza intunericului din jur. Era la fel de intuneric ca si cum ai fi intr-o pestera fara pic de lumina decat ca aici nu erau lilieci sau poate ca da cine stie.

Din cauza intunericului, ma impiedic si cad. Firar, trebuie sa cautam ceva pentru a face lumina, spun in timp ce caut ceva. Sper ca mai esti langa mine, spun eu speriata, nu doream sa raman singura.

Sunt aici, inca nu am plecat, spun eu in timp ce caut ceva cu care am putea lumina camera.
Intr-un final gasesc un fel de lampa cu gaz. O aprind si o caut pe Sayuri prin camera. Dupa cateva secunde o gasesc si ii spun:
Se pare ca acum avem cu ce sa ne luminam calea prin intunericul asta.

Oh, multumesc ca mi-ai salvat viata, poate ma loveam cu capul de ceva. Ii spun razand. Sti, ma gandesc ca foile acelea pe care le-ai gasit erau vreun articol sau ceva despre ce s-a intamplat aici. Ii spun in timp ce mergeam.

Si daca sa zicem ca este asa cum presupui tu, cum am putea descifra ce scrie acolo? intreb in timp ce merg, luminandu-ne calea pentru a nu ne lovi de ceva.
Ma gandeam la o solutie pentru a gasi iesirea din aceasta casa care devenea din ce in ce mai infricosatoare, dar pur si simplu mintea mea era goala din cauza fricii.

Da, ai drepatate. spun eu trista. Deodata ma opresc. Privesc in spate ... simteam ceva ciudat, auzeam voci si simteam pasi. Cineva ne urmareste! spun incet. Ar fi mai bine sa grabim pasul, vad ceva lumina mai departe.

Auzind asta frica ma acapareaza total, dar fac un efort si grabesc pasul sperand sa ajungem cat mai repede la aceea lumina si sa fie iesirea din aceasta casa.
O mica speranta se nastea in sufletul meu ca am putea gasi iesirea, dar frica imi acapara sufletul si mintea si parca cineva imi tot spunea ca degeaba incercam ca tot nu vom gasi iesirea.

Ma grabeam tot mai tare, insa privirea ma inselase. Nu era o lumina, era un medalion stralucitor. Un zambest ironic se afiseaza pe chipul meu. O sa fiu, adica o sa fim bogate. Pretiosul meu!! spun eu hipnotizata in timp ce ma indreptam spre el.