Karina deja petrecuse cateva ore stand in camera si privind pe fereastra luna, asteptand momentul in care aveau sa plece. Inca era data peste cap de intamplarile de mai inainte dar nu avea timp sa se gandeasca la asta si nici nu-si dorea pentru ca stia ca avea sa o ia razna. De ce nu am stat eu acasa acum cateva nopti in loc sa ma duc in clubul ala? ofta in sinea ei, indreptandu-si atentia asupra valizei si apoi a usii facand asta de cateva ori pana sa ii fie invadata camera de acel Sebastian.
- Dar ce cuminte esti, domnita. chicoti acesta apropiindu-se de ea, studiind-o putin. Hm.. ar trebui sa plecam, suntem cu totii gata, haide. ii porunci, schimbandu-si brusc starea de spirit, luand-o pe fata cu el pana la subsol unde erau restul.

Karina privi creaturile care se aflau la subsol si portalul spre care acestea se indreptau sub comanda lui Sebastian, privind si celelalte persoane din incapere, ochii cazandu-i imediat pe Denis, facand-o sa-si muste buza fara sa-si dea seama macar si sa se incrunte, privind iar portalul prin care trebuia sa treaca. O manca limba sa spuna ceva doar pentru a nu tace din gura, dar stia ca nu era momentul potrivit pentru remarcile ei.
- E timpul sa mergem. ii spuse Sebastian, apucand-o de brat si tragand-o pe fata dupa el prin portal. Ceea ce vedea acum era greu de imaginat. Locul ii era complet strain si era mai mult decat sigura ca nu mai era pe Terra. Copacii din jur aratau ciudati si erau foarte, foarte inalti, de parca ei ar fii fost pitici sau ceva.
- Um.. unde mergem mai exact? intreba vampirita, facandu-si pana la urma curaj sa intrebe.

Karina mormai ceva fara sens atunci cand nimeni nu-i raspunsese la intrebare, urmarindu-l pe Sebastian care incepuse sa se deplasese dupa o lunga perioada de timp in care statea pur si simplu si se uita in gol. Tipul asta e ciudat.. Mormai in sinea ei vampirita, urmandu-l pe tip pana la o pestera bine ascunsa. Ce dracu e asta?! O sa stam in pestera?! protesta mintea fetei, intrand pana la urma inauntru pana la un dispozitiv ciudat care se deschisese cu greu, lasand la iveala un drum destul de scurt care ducea spre un fel de conac facut in piatra muntelui, dar putea jura ca este luxos doar privindu-l din afara, lucru care o facuse sa se opreasca si sa priveasca locul mai mult decat socata.
- Nu-mi spune ca toate ''casele'' sunt asa aici.
- Nu. ii raspunse Sebastian simplu incepand sa mearga, trecand pe langa multi gardieni care pazeau intrarile.

ooc: trebuia sa fie luxos si ascuns, nu? Doar Denis nu se multumeste cu putin )

Karina auzi ordinele date de Denis, incruntandu-se si aruncandu-i priviri gata sa ucida, izbugnind pana la urma la urlete.
- Poftim?! De ce dracu m-ai inchide in camera?! Unde e ca probabil nu voi iesi din conac, ca sa nu mai zic din muntele asta, dar din camera?! Tu ai innebunit sau ce! Zici ca cine stie ce as mai putea gasi, deja am vazut monstruozitatile astea nenorocite si oricum nu am cum sa-i spun asa ca eu nu vad rostul. Protesta vampirita sperand ca va reusi, desi nu credea ca acest lucru avea sa se intample.

Dupa ce a fost adusa in noua ei camera cu forta, fata incepu sa loveasta toate lucrurile care ii cazusera in cale, incercand sa nu-i fie mila de camera care era chiar frumoasa si pe care o distrusese pana la urma, stand apoi tacuta pana dupa miezul noptii cand auzise pasii gardianului indepartandu-se de usa ei, lucru care o facuse sa iasa prudent si sa inspecteze conacul pana avea sa o prinda cineva. Zis si facut. Dupa cateva minute in care se invartise prin conac, negasind niciun lucru interesant, aceasta incerca sa se intoarca in camera dar fiecare hol ii parea identic cu cel dinainte si.. se pierduse. La dracu! Si e si frig aici.. mai bine nu luam pantalonii astia scurti. Pasind plictisita pe unul din holurile conacului, aceasta daduse de mai multe usi care emanau cu a ei asa ca le incercase, pe multe dintre ele gasindu-le incuiate sau goale pana la cea din fund, care se deschisese si care nu era goala deloc.. camera cel putin.

Pret de cateva secude Karina se holba la Denis, punandu-si apoi mana la ochi si intorcandu-si capul pentru a evita orice alta priveliste ce avea sa o lase oarba pe viata.
- Pe bune?! Din toate camerele in care puteam nimeri, a fost fix asta?! Cineva acolo sus ma uraste. bombani fata, intorcandu-se cu spatele, fiind gata sa iasa pe usa, insa nu stia de ce, dar isi dorea sa mai amane momentul plecarii.
- Ah si chiar daca e camera si conacul tau, cand iesi din baie, ia-ti dracu si un prosop pe tine, nu ma umbla gol!

- Pai nu e vina mea ca nu inchizi usa! ii intoarse fata replica. Poate ca ai uitat, dar am o mare placere in a cotrobai si cum paznicii tai sunt de rahat.. si conacul tau imens incat m-am pierdut, ghinionul asta nenorocit m-a adus aici. Si daca nu te superi - desi tin sa mentionez ca nu-mi pasa daca o faci sau nu - vreau sa plec. ii replica fata iritata, apucand iar de clanta, usii, deschizand-o, incercand sa puna o distanta considerabila intre ea si vampir si nu se supara nici daca ii despartea o usa .. sau mai multe.. sau chiar muuulti km.

Karina facu ochii mari, strangand pumnii atat de tare incat isi infipsese unghiile in palma si acum sangera, dar nu prea o interesa acel aspect, ci nervii pe care vampirul ii facea.
- Nu pe bune acum! Pun pariu ca gasesti o curva dornica sa-si satisfaca poftele chiar si la ora asta asa ca ce-ai zice sa ma lasi sa plec, sa-ti aduc una sau mai multe, depinde ce preferi si sa ma lasi dracu in pace?! urla vampirita suparata, nestiind daca sa stea pe loc sau sa se indeparteze, desi daca se indeparta avea sa stea fata in fata cu Denis, ceea ce nu ii convenea.

Karina il privi pe vampir cum se apropia de ea, lucru care o facuse sa se dea mai in spate pana ajunsese la calatul patului. Bun.. o pot lua in doua directii dar nu sunt sigura care voi fii suficient de rapida incat sa plec de aici. isi spuse ganditoare, venindu-i mai apoi o idee.
- Hm.. dar eu pot sa zic ca minti. Iti place mai mult cand vorbesc si urlu, este unul din nenumaratele mele farmece. ii raspunse fata privind peretii si tavanul, fiind totu-si atenta la miscarile vampirului. Era bine si ca il vedea cu coada ochiului.

Karina marii ochii, muscandu-si buza stresata.
- Hm.. pai.. sa stii ca sunt mult mai atractivi, mi-as putea petrece intreaga viata uitandu-ma la ei si as fii fericita. ii raspunse, dorind sa ii loveasca orgoliul intr-un fel, evitand in continuare sa se uite la Denis, strangandu-si picioarele la piept. Dar cateodata mai trebuie sa si dormim, oricat de atractivi sunt peretii astia, nu-i asa? Si ce tarziu este.. adauga, incepand sa casce, aratand ca era obosita. Intr-un fel da, era, dar tot avea energia cat sa scape de el sau sa incerce asta.

Karina se uita la vampir, aruncandu-i o privire atat de urata incat nici nu credea ca era in stare sa o fata.
- Hm, pai nu stiu de ce ma comport asa! Poate pentru ca sunt una, ce zici?! urla nervoasa, aruncandu-l dupa ea si ridicandu-se din pat pentru a pleca din nenorocit aia din camera mai repede. Nu il suporta deloc pe vampir, mai bine i se pare ca era cu Sebastian decat cu nenorocitul increzut si obisnuit sa primeasca mereu ceea ce-si doreste.

Karina se uita ura la vampir, incrucisandu-si mainile la piept.
- Si de ce ma rog te-as asculta, domnule nu-pot-rezista-fara-sa-dau-ordine?! O sa imi gasesc camera pana la urma. Ar trebui sa fie singura cu gardian prost la usa, nu? ii raspunse fata, ducandu-se mai aproape de unsa si lipindu-se pe ea, continuand sa stea intruntata si sa astepte macar o directie in care sa mearga pentru ca ea chiar nu avea chef sa se piarda iar prin conacul urias, dar nici in ruptul capului nu avea de gand sa recunoasca asta.
- Oh, si desigur, daca nu gasesc gardianul la usa, pun pariu ca este singura camera distrusa. continua zambind, informandu-l ca isi facuse camera praf de nervi.

- Inceteaza sa-mi mai dai ordine ca poti fi sigur ca nu te voi asculta! urla la el, ridicandu-se ies din pat. Stii poti mai simplu sa spui pe unde naibii sa o iau ca sa ma duc in camera mea si cu asta basta. Macar am scapa amandoi de neplaceri. continua, ducandu-se iar spre usa, incepand sa bata nerabdatoare din picior. Ura cand i se dadeau ordine mai mult decat niciodata. Macar daca alterna cu dispozitii mai suportabile avea sa fie si ea suportabila, dar asa ii calca pur si simplu nervii in picioare, provocandu-i.