- Buna dimineata, murmura somnoros Dan, simtind mangaierile ca prin vis, de parca totul ar fi atat de real. Hm ... ce zi este azi? intreba in timp ce se intindea in cealalta doua treime din pat, ramasa nefolosita dupa ce ei se chinuira in nici jumatate de metru de pat

-Sambata. spuse, dandu-se mai intr-o parte lasandu-i si lui mai mult loc. 
Era ciudat, dar se simtea  bine, chit ca nu ar fi trebuit sa se culce cu seful ei, dar acum Elenei, chiar nu ii pasa fiind mai important ceea ce simte.

Dan se foi putin in pat cat sa ii rascoleasca putin asternuturile, sa para ca a fost folosit noaptea trecuta. Bucataria era vraiste dupa noaptea trecuta unde isi facura de cap. Vasele ramasera despalate, in chiuveta, masa ajunsese mutata din loc iar blatul, plin de fel si fel de chestii, avea o portiune goala, unde evident, Elena se tinuse de el.

-Putem sta toata ziua in pat? intreba aceasta rugatoare, foindu-se putin si punandu-se mai bine peste Dan, zambind dulce. 
Se simtea bine, desi in mod normal  nu ar fi trebuit sa se simta asa, dar asta era alta poveste. Isi plimba degetele pe pieptul sau zambind usor.

Luni dimineata veni cu o sedinta neasteptata de consiliu inca de la ora 9. Il lua din prima, el fiind obosit si epuizat efectiv de puteri, desi statuse numai in pat, chiar si cand mancase, Elena era o persoana foarte activa. Ce mai putea sa spuna? Poata doar sa se laude putin cu pofta ei de ninfomana?

-Nu..nu..nu . sopti Elena, privind testul de sarcina din mana ei ce iesise pozitiv, 
Nu ii venea sa creada, dar cel mai mult nu stia cum sa ii spuna lui Dan. Asa ca, luase cea mai buna decizie, in ai lasa un bilet si a disparea cu totul din viata lui. Stia, ca pentru el era doar o distractie, dar Elena vroia sa pastreze copilasul. 

Si uite asa, trecusera lunile pe langa ea. Nu mai stia nimic de Dan si evita pe cat posibil sa mai dea de el. Avea aproape 6 luni de sarcina, dar se descurca singura, desi nu ii placea acest lucru. Se afla in parc, privind lacul absenta gandindu-se oare ce a fost in capul ei, sa plece asa atunci.

Era abia ora 9:30 insa Dan era obosit fizic si psihic. De cand Elena pleca din viata lor lasand un urma doar un bilet amarat, Dan trebui ssa se confrunte cu multe probleme. Cea mai mare greutate fusese aceea de ai explica lui Lucas ca Elena, prietena lui cea mai buna, cum ii spunea el, plecase. Bineinteles, ii spusese ca trebuise sa se mute in alt oras, unde trebuia sa mearga la facultate si ca ii promisese ca atunci cand termina vine sa il viziteze. Tot ce spera Dan era insa ca el sa uite de minciuna cu vizitatul.
A doua problema grava fusese bona. Schimbase 5 bone pana acum, care ori erau batrane si invechite, ori tinere si intepate. Desi de anii cei mai grei se descurcase Elena, care ii ingrijeaza toata casa, la un salariu destul de mic - si abia acum regreta ca nu il marise - tot ele se vaitau ca nu il putea tine in frau. In frau? Lucas era si fusese cel mai cuminte baiat . Tot ce dorea el era iubire.
A treia problema fusese cu menajerele. Una ii furase din casa, sau cel putin incercase, iar cealalta nu agrea 'noile pretentii ale lui Lucas' .
A patra, si pute cea mai ingrozitoare, dupa bona, fusese lipsa Elenei in patul, viata si inima lui. Se gandea mereu ce facea acum, cu cine era, de ce plecase. Oare gasise pe cineva care il iubea cu adevarat? Oare el nu fusese decat de pofta?

In acele luni se gandise de atat de multe ori sa il sune, dar nu o facuse. Nu ii putea explica de ce plecase si stia ca daca i-ar fi zis ca e copilul lui, nu ar fi crezut-o. Simti cateva lacrimi pe obraji, lasandu-si degetele usor pe pantec si oftand incet. 
Poate ca, ar fi trebuit sa avorteze, sa nu pastreze copilul si sa se intoarca la Dan si Lucas. Ii era dor de micutul acela, care o iubea enorm, iar ea il dezamagise complet, la fel si pe tatal lui. 
Se ridica intr-un final de pe banca, incepand sa se plimbe prin parc privind absenta la cuplurile din jurul ei. Oare ii era destinat sa fie singura?

Si totusi , de cand plecase Elena si ajunsese ca anhajeze bone nebune de nimic, Dan incepu sa se preocupe mai mult de Lucas. Descoperise ca baietelul lui stia alfabetul, literele si sa scrie mama, tata si Lucas foarte usor, fiind pregatit efectiv pentru gradinita. Stia chiar si cateva poezii. Acum, Dan ii citea in fiecare seara si ii cumpara mai cu atentie carti cat mai colorate si atractive ca sa invete.
Acum, baiatul nici nu trebuise sa il roage de 2 ori sa mearga in parc pentru ca Dan se si reconforma, scotandu-l la aer.

Se oprise la locul de joaca pentru copii, privindu-i si zambi usor, stiind ca intr-o zi si ea va alerga pe acolo dupa copilasul caruia ii va da nastere in cateva luni. Dar, un anume glas ii atrase atentia. Era imposibil sa nu recunoasca vocea lui Lucas, care se pare o recunoscuse extrem de repede si fugi la ea, imbratisand-o. 
-Heeei, prichindel cat ai crescut. ii spuse aceasta, aplecandu-se cu greu si sarutandu-i fruntea.

Dan ramase in loc, inmarmurit cand vazu catre cine alearga Lucas. Elena, era acolo, in acel parc afurisit stricandu-i efectiv minciuna cu facultatea. Si poate ca asta nu era problema cea mai grava. Cand Lucas se departa putin de ea, Dan ii putu zari cu usurinta burta care iesea in evidenta printr-o forma rotunjita. Era ...
Insarcinata. Te-a inselat. Daia a plecat. Nu a vrut sa iti recunoasca ca se culca doar cu tine. Nu e deloc fata cuminte, inocenta si violata care parea. Doar se juca.
Doar se juca.
Juca.
Juca.
Juca ... .
Toate astea ii trecea acum prin minte facandu-l sa o priveasca urat, cu alti ochi. Cu ura si dezgust. Isi dorea sa il ia pe Lucas de acolo insa nu dorea sa o priveasca de aproape. Sa ii vada mai bine pantecul umflat si sa ii simta miros, poate chiar imbibat cu unul masculin.

Ii promise ca nu va disparea si se oprise in fata lui Dan, vazand felul in care o privea. 
-Nu e asa cum te gandesti tu. ii spuse serioasa.
Banuia ca mergea pe cel mai rau scenariu posibil, dar era constienta ca nu o va crede nici cand ii va spune ca era a lui. Ca doar cu el fusese si il iubise enorm si inca il iubea.

Dan se incrunta la ea, pronuntand doar doua cuvinte inainte sa il ia pe Lucas de mana si sa se indeparteze catre cealalta jumatate a parcului cat mai departe de femeia care i-a distrus ultima farama de inima ramasa.
"Da, sigur." Doar doua cuvinte insa multe ura in ele.

-Dan! spuse Elena, dar deageaba. 
Insa, Lucas se desprinse din mana lui si fugi la ea, imbratisand-o iar. 
-O sa vii in vizita? intreba micutul. 
-Daca tatal tau este de acord, sigur. Imi pare rau scumpule, o sa ma revansez fata de tine promit. ii spuse pe un ton bland si il lasa sa plece apoi la tatal lui, ramanand singura si privind in urma lui. 
Se simtea ca dracu acum si stia ca o merita, ca il distruse pe Dan cu totul, dar ii fusese frica.

Toata ziua fusese cu capul in ceruri, gandindu-se la cele petrecute . Nu putea sa isi scoata din cap acel pantec unflat in care crestea copilul altuia desi isi petrecuse aproape 3 luni de activitate sexuala alaturi de Elena.
Cand naiba se mai intalnea si cu altul daca statea atat cu el?

Merse acasa, pierzandu-si vremea citind si mancand. Se simtea ca naiba si ar fi vrut ca Dan macar sa o asculte, dar stia ca asa ceva nu avea sa se intample. Ca era in zadar sa ii spuna ceva, ca nu o va crede. 
Se facuse mai comoda in pat, stergandu-si lacrimile si oftand. Incepea sa isi urasca viata.

Peste cateva saptamani


Dan se afla la birou cand telefonul ii suna. Se uita la numar si vazu ca nu il avea in lista . Era ciudat, deoarece nimeni inafara de cei cunoscuti, putin la numar, desigur, nu ii stiau acel luna.
- Alo?
- Buna dimineata. Spitalul de urgente New York. Domnisoara Elena Yakovlev a fost internata aseara la noi de urgenta dupa ce a fost gasita de cineva lesinata la baza unor scari publice iar dumneavoastra erati singurul in lista de favorite.
Dan uita si sa mai respire. In acel moment trecu peste problema cu sarcina, de care si uita, si de faptul ca il parasise. Tot ce conta acum era ca Elena era poate grav ranita iar idiotul cu care a facut copil unde era? Tot la el ajungea?

Acele saptamani fusesera groaznice. Se consumase atat de mult pentru ce ii facuse lui Dan, ca nici nu ii mai pasa de propria santatate, dar cel mai grav de cea a copilasului. Nu dadea semne ca avea sa se trezeasca curand si acest lucru nu faceau decat sa alerteze mai mult medicii si asistentele, mai ales ca viata copilului era si ea in pericol.

Dan statea la marginea patutului inca de dimineata privind-o cum doarme, palida si vanata si pazind-o parca de cel care intarzia sa apara. Era pregatit, si suficient de nervos cat sa ii ofere un pumn de milioane tatalui copilului, barbatului care i-o furase de langa el.

Se trezi pana la urma, strambandu-se din cauza luminii si lasandu-si capul intr-o parte, vazandu-l pe Dan. 
-Dan? intreba pe o voce ragusita incercand sa isi aminteasca ce se intamplase si unde se afla, fiind totul cam vag pentru ea. Ce s-a intamplat? intreba.

Dan tresari cand auzi o voce feminina si, abia dupa 2 secunde percepu a cui este.
- Domane ... Elena ... sopti atingandu-i usor si cu retinere obrazul care fusese atins si de alt barbat. Ai cazut de pe scari. Ai o usoara durere de cap insa ... sunteti bine.
"Sunteti" bine ... ce ciudat suna sa vorbeasca la plural.Dar pana la urma, si acel copil era o fiinta, nevinovata pana la urma.

-Poftim? intreba. 
Cand naiba cazuse? De ce nu isi amintea, dar se bucura ca copilul ei era bine. Isi puse degetele peste ale lui, privindu-l trista. 
-Imi pare rau, dar chiar nu este asa cum gandesti tu. spuse incet, lasandu-si privirea in jos.

Dori sa isi retraga mainile insa nu putea. Ii lipsise acea mangaiere feminina, dulce ... cunoscuta.
- Mai bine plec. Presupun ca iubitul tau sau logodnic ar trebui sa vina din clipa in clipa. 
Nu i se parea normal sa nu fi venit pana acum. Ce facea? Unde era? O adusese seara deci ar fi putut descoperi si singur ca ii lipsea femeia si copilul.

-Sunt singura Dan, pentru Dumnezeu vrei sa ma asculti? intreba aceasta privindu-l. Nu te-am inselat, e copilul tau. Sunt insarcinata cu tine. Am plecat pentru ca mi-a fost frica. Nu stiam cum o sa reactionezi, nu stiam daca mai vrei un copil si ce era intre noi defapt. Am fost tot timpul cu tine sau cu Lucas si chiar daca as fi putut, nu te-as fi inselat niciodata pentru ca te-am iubit, te iubesc inca si faptul ca nu am facut avort demonstreaza asta. spuse Elena, simtind lacrimile pe obraji si ofta, intorcandu-se pe partea cealalta. Stiu ca nu ma crezi si nu te invinovatesc pentru asta, sper doar ca iti vei gasi din nou femeia cu care sa iti petreci restul vietii.

Dan ramase efectiv blocat la mijlocul drumului dintre patul ei si ura. Copilul ... sau? Avea inca un copil? Era ceva la care nici nu concepuse sa se gandeasca. Sa aiba un copil cu ... 
O , dumnezeule! El chiar o lasase insarcinata fara sa realizeze?
- Eu ... articula acesta intr-un final ceva, am ... am nevoie de aer. Cuvintele ii iesira aproape gatuite, abia auzibile. Iesi ca o furtuna pe culoar si de acolo direct afara, in ploaie.