Dupa cateva ore bune, cand soarele afara deja apunea, o servitoare veni aducand pentru fata o tava pe care se afla o cana cu apa si un colt de paine.
- Chiar esti om ... ? intreba aceasta in soapta lasand tava sa intre prin spatiul facu special. Oh ... esti ... sopti aceasta vazandu-i burta proeminenta. Imi pare rau, ti-as aduce mai multa mancare dar asa mi s-a ordonat ... .

-Nu pot ramane aici....trebuie sa ies cumva de aici. Nu am de gand sa nasc in asa hal copilul si fara Dan. Te rog, te implor ajuta-ma. sopti aceasta printre lacrimi.
Avea sa piarda totul in halul acesta si nici pe Dan nu avea sa il mai vada. Il vroia langa ea, sa ii spuna ca totul va fi bine ca va iesi de aici . Isi musca incet buzele, mangaindu-si usor pantecul lasand lacrimile amare sa i se prelinga pe chip.

- Am ... imi pare rau ... sopti lasandu-se pe vine langa ea trecandu-si mana printre gratii incercand sa o mangaie pe obraz. Nu pot. Viata mea e si ea in joc. Poate te lasa sa nasti cu o moasa ...
Se ridica privind-o cu putin regret disparand apoi. Nu dorea sa o mai vada asa. Era demon dar avea slabiciune pentru fiintele nevinovate.

Statea cu capul rezemat de perete. Treceau zilele pe langa ea. Plangea non-stop si manca cat primea sa mentina macar copilasul sanatos. Mereu avea grija sa nu ii fie rece sa nu se intample ceva ca sa piarda sarcina. Gandul ca va avea acel copilas o tinea pe linia de plutire, sa nu se sinucida.

- Buna dimineata, sopti servitoarea intrand in temnita lasand tava pe podea si desfacandu-si jacheta. Ti-am adus o patura mai groasa pentru burta. Se uita putin in stanga si in dreapta dorind sa fie precauta inainte sa o scoata si sa o strecoare cu greu printre gratii. Ti-am mai pus o paine acolo. Am taiat-o in felii lungi sa o pot ascunde. Uite si mancare pe ziua de azi, sopti intinzand tava cu cana si coltul de paine.

-Multumesc...sopti aceasta muscandu-si buzele. O sa nasc in cateva zile, ce o sa ma fac? intreba muscandu-si buzele.
Era speriata, era singura intr-o celula ce naiba ar putea face acum. Ajunse din casa lui Dan intr-o amarata de celula. Isi puse patura in asa fel incat sa nu raceasca sau sa ii faca vreun rau baietelului mancand absenta.

Demonita se mai uita putin in stanga si in dreapta muscandu-si buzele.
- Uite, .. incerca sa pun mana pe cheie si incerc sa ti-o ascund in paine. Daca reusesc. Incearca sa fugi fara sa te prinda cineva. Mai mult de atat nu pot risca sa fac. Imi pare rau de tine. Ce ai facut de te-a bagat in temnita, cu burta la gura?

-Am stat cu un demon...si cel care m-a luat a spus ca ar trebui sa fie cu o demonita nu cu o muritoare. spuse incet. Locuiam de aproape un an cu un demon pe pamant numit Dan... spuse trista. Copilul al lui si nu inteleg de ce am fost luata de langa el. spuse.
Zambi trista, dar aprecia ceea ce facea pentru ea.
-Multumesc...multumesc din suflet.sopti.

- Nu prea cunosc lumea ca sa il stiu ... sopti apoi se ridica fugind ca arsa din cauza ca auzi niste sunete venind din partea cealalta a holului.
Ziua urmatoarea demonita veni la aceeasi ora strecurandu-i mancare pe sub gratii soptindu-i ca i-a gasit cheia de la usa.
- Ai grija cum fugi si in cine te increzi.

Dadu afirmativ din cap si cand noaptea se lasase, Beckah deschise usor usa fugind de acolo cat de discret putuse. Cand se vazu afara, nu stia exact in ce parte sa o ia, dar merse pe nimereala pana ce ajunse langa un rau, departe de locul in care fusese inchisa. 
-Oh Doamne... spuse aceasta, respirand repede.
I se rupse apa. Dar problema cea mai mare era ca se afla singura in padure gata sa nasca.

- Esti bine ... ? o voce masculina saruna lin si dulce. Barbatul descaleca asezandu-se langa ea incercand sa o examineze.
- Este bine ? intreba o voce feminina care se afla pe celalalt cal.
- Da ... este om. Si cred ca tocmai trebuie sa nasca ... isi ridica capul catre sotia sa privindu-i ingrijorarea de pe chip.

Ajunsesera la casa unde statusera in timpul vacantei lor de primavara descalecand si luand usor femeia in bratele sale intrand in casa.
- Du-te si cheama slujnica, Maria

-Nu pot...nu pot sa nasc aici. spuse panicata.
Nu vroia sa nasca fara Dan, nu putea face asta. Trebuia sa se intoarca pe pamant, dar tipetele ei incepusera sa se auda si coastele auzindu-se in momentul in care se rupsera.
-Ce se intampla cu mine?
Panica i se simtea in voce si pe chip , tipand de durere.

- Dragule ... i-am auzit oasele rupandu-se ... sopti femeia catre sotul sau panicata. Nu ii placea sa vada o femeie care nastea cuprinsa de dureri. Chiar si ea, muritoare.
Barbatul statu ceva vreme pe ganduri, secunde catre pentru fata cam erau pretioase insa pana la urma actiuna, muscandu-si incheietura si obligand-o pe fata sa bea din sangele care se prelingea.
- Daca nu colaborezi si nu bei copilul o sa te ucida. Un om nu poate naste un hibrid!

Acele secunde trecusera mult prea greu, Bekcah simtind cum nu doar coastele cedasera, incepeau si coapsele, simtind cum bataile inimii incetineau.Neavand incotro si durerea fiind mult prea mare, accepta. Incepand sa ii bea sangele, desi nu era tocmai bun pentru ea, dar daca asta ii va salva viata si isi va vedea copilasul atunci facea orice sacrificiu. 
Se retrase dupa cateva minute, muscandu-si buzele, durand-o intreg corpul, dar cand isi auzi copilasul plangand parca se mai linisti putin.
-E...e baiat? sopti pe un ton slabit.

Servitoarea ridica copilul cu grija infasurandu-l intr-un cearsaf curat ajutata de femei care taie cordonul acestuia.
- Da, raspunse aceasta, ridicandu-l usor de la sol. Si inca unul sanatos din cate vad. Servitoarea lasa copilul langa mama ridicandu-se apoi si curatand-o de sange pe ea si mai apoi podeaua.
- Nu putem sa o lasam asa ... sopti femeia catre sotul sau rugatoare. Acesta statu ceva vreme pe ganduri batand pas de retragere insa ceda pana la urma acceptand. Scumpo, mai bine dormi. Iti aduc o perna sa pui capul pe ea.

ooc. era pe podea doar pe o paturica.

Simti lacrimile apare pe obraji, luandu-l pe micut in brate si privindu-l. I se rupea inima ca nu era Dan cu ea, ca nu avea cum sa isi vada copilul. Se gandea la el, oare ce facea? O uitase deja avea el sa gaseasca pe cineva mai bun ca ea.
Isi musca incet buzele.
-Trebuie sa ma intorc pe pamant...tatal copilului. sopti tanara printre lacrimi.

- Imi pare rau draga mea, dar nu poti. Poata care duce pe pamant se activeaza numai daca consiliul este de acord. Consiliul nu lasa elfii, vrajitorii sau nonvrajitorii sa ajunga pe pamant. Daca daca el nu e om, poate vine dupa tine, incerca aceasta sa o incurajeze oferindu-i putina speranta si incredere cat sa o mai tina pe picioare.

*Trei ani jumate mai tarziu *

-Alexander. spuse bruneta, privindu-si micutul ce se chinuia sa umble prin iarba.
O facea sa zambeasca incet, dar incontinuu se gandea la Dan. La faptul ca nu mai era om acum si totul se schimbase. Avea un baietel ce semana leit cu Dan si vroia cu orice pret sa ajunga din nou langa el. Isi musca usor buzele, ajungand la timp langa baietel prinzandu-l inainte sa nu cada.
-Fii mai atent puiule. sopti aceasta blanda, dadu-i bretonul din ochi sarutandu-i fruntea.

Alexander incepu sa alerge prin iarba dorind sa isi faca mana sa il prinda. Stia ca oricum putea sa il ajunga intr-o secunda insa ii placea sa se joace cu ea. La un moment de neatentie acesta se impiedica fiind gata sa cada daca mama lui nu ar fi fost acolo.
- Mamii! miorlai acesta formand un botic mai cerand inca un pupic dar de data asta pe buze.

Trecusera aproape 4 ani de cand Beckah disparuse si de cand viata lui pierduse iar culoare. Pe Pamant nu mai era de gasit. FBI-ul o daduse moarta si ii scrisese asta si in fisa insa el stia ca vie sau nu, ajunsese mai intai pe planeta Lor. Se gandise ca tatal sau fusese vinotat. Era foarte sigur de asta dar nu avea cum sa il acuze. Demonii nu dadeau doi bani pe oameni. Nu avea sansa.
Plecase de pe Pamant de cand Becka fusese data moarta. Nu mai avea ce cauta acolo. In casa unde i se trezeau amintiri. Se mutase inapoi pe planeta lui natala unde demonii il rugasera sa prea locul in consiu tatalui sau care 'din pacate' murise.

Zambi blanda, punandu-l pe Alexander si ciufulindu-l usor apoi. 
-Semeni atat de bine cu tatal tau. sopti aceasta trista.
Se schimbase mult, dar ceea ce simtea pentru Dan nu se schimbase. Il iubea la nebunie si nu stia cum ar putea sa de-a de el. Se aflase deja ca nascuse , ca avea un demon pur si ca ea nu mai era om acum. Atat de multe se aflasera. 
-Haide sa mergem la rau puiule, ce spui?

Alexander incuviinta din cap. Isi prinse mama de mana incepand sa mearga cuminte alaturi de ea catre rau dorind sa o stropeasca putin asa cum obijnuia mereu sa o faca.
La rand erau multe persoane. Vampiri, demoni, vrajitoare si chiar femei muritoare care statea si isi slugea stapanii.
La un moment dat acesta dadu drumul manei mamei sale incepand sa mearga singur inainte, cuminte, dar, la un moment dat simti cum vrea sa tuseasca. Asa cum fusese invatat isi duse manutele la gura si la nas dar cand stranuta toate chipurile se intoarsera catre el privindu-l muti.

ooc: ii aparusera aripioarele. Negre ;3

Il lasase sa mearga singura, doar privindu-l atenta sa nu cada sau ceva, dar cand observa ca aparusera aripile ramase de-a dreptul socata. Nu intelegea cum era asa ceva posibil . Isi duse mana la gura, lasandu-se pe vine in fata lui privindu-l atenta.
Nu putea percepe ce ii facuse aripile.

Alexander incepu sa rada vazand ca ii aparusera aripi. Pentru el era ceva super tare dar pentru mama sa si chiar pentru cei din jur se parea ca nu.
- Mamii ... se miorlai acesta apucand-o de mana vazand cum cativa barbati se ridicara si se indepartara de lac, vreau acasa, acum. Incepu sa traga de ea dorind sa mearga mai repede acasa unde era departe de ochii cei rai.

-Sigur, puiule. spuse incet.
Incepuse sa mearga cu el spre casa oftand incet si mangaindu-i parul zambind incet.
-Ce s-a intamplat cand ti-au aparut aripile? intreba, cand ajunsera mai aproape de locul care il numeau casa lasandu-se pe vine in fata lui.

- Pai am stranutat si mi-au aparut pur si simplu. E normal mami ... ? intreba acesta temator nestiin daca era normal sa ai aripi. Nu mai vazuse decat la pasari. El era o pasare? Dar simteam ca le am, acolo cerand sa le folosesc. Sa zbor cu ele ... nu e tare? chicoti asezandu-se in fata casei, pe iarba incepand sa se joace cu un bat.